Moş Ion în vacanţă la mare

În dealu din Spărieţi, locuia , aşa cum se mai scrie aici  şi pe aci  .Moş Ion, un bătrânel trecut de vârsta copilăriei, adică de vreo 80 de anişori. Într-un bordei de pământ, bine întreţinut, cu uşa făcută din pănuşi de porumb, cu ferestre care dădeau spre răsărit, croite din creangă de brad, şi cu acoperişul ţesut bine din cetină şi paie, îşi trăia zilele fericit.

De câţiva ani încoace, adică de când şi-a luat telivizorică, şi-a plănuit să meargă şi el acolo unde tot arată la ştirile de la ora 7 seara. Unde se adună tot felul de omini, de la cel mai mic, şi pân la cel mai vârstnic, de zici câ s-a spart ventilul cu omini chiar acolo. Păi cică se numeşte Marea Neagră, aşa spun cei ce povestesc seara la ştiri. Şi se gândi moşul, că ar fi bine ca măcar o dată-n viaţă, să mergi acolo unde toate sunt aşa cum ai visat. Şi drept vă spun, Moş Ion avea vise…..nu glumă!

Puse ban pe ban, vreo trei ani de zile, că la câtă pensie io făcut dragii noştri conducători, nu îi ajunge decât să treacă drumul şi să cumpere o pită în fiecare zi, şi o litră de oloi la o lună de zile. Şi uite aşa,adunase moşul bani pentru a merge câteva zile la mare, că doar aşa tre să intre şi el în rândul lumii, nu?

De cu primăvară începu să plănuiască plecarea spre mare. De pe la telivizor, de pe la vecini, prin spusele celor trecuţi prin aşa situaţie, hotărâ să ia calea oraşului, că de…..la sat ţaţa Floarea nu şi-a făcut agenţie de travell. Nu mai catedisim cu spusele, dar din una-n alta şi-a cumpărat Moş Ion vacanţă de patru stele la malul mării! Şi ce vacanţă……….A dat cam două mii de lei, că cică ar avea di tăti……sau cică se mai zice într-o limbă străină……all inclusiv. Să aibă si loc de durmit, şi un să bagi ceva sub nas, să poţi gusta undiva şi ceva licoare de-a lui Bachus…..şi multe alea……că doar bani o dat pentru asta…

Şi iată că, timpul trecu ca gândul, veni şi luna august, vremea de plecare în vacanţă la mare. Cu o săptămână înainte, scoase moşul paporniţa de sub pat şi începu să înghesuie în ea câte ceva din toate. Şi cămeşa aia bună, nădragii de sărbătoare, pantofii care erau mai faini…….din singura pereche pe care o avea, şi ca să nu uite…..a aruncat deasupra peste toate alea…..şi trei perechi de budigăi, sau cum se mai spune prin unele locuri……gogoşari, că cică aşa e la mare, se poartă de ăiştea. Şi ca toate să fie bune, a pus şi o bucat de slană, o ceapă cât pumnul şi o bucat de pită, că cine ştie cum o fi pe acolo…….să nu cumva să rabde de foame….

Ziua de luni veni iute, se urcă moşul în tren, şi dă-i bici spre mare! Tranca, tronca, hui…..hui, puf….puf……toată noaptea zburda trinul p dungile de fier. Cu o poveste, cu o vorbă spusă cu drag vecinului de vagon, noaptea fu înghiţită de zi, iar pe uşa vagonului intra controlorul ca sa anunţe că după următoarea oprire e capăt de linie. Sări moşul ca ars, luă paporniţa pe umăr, şi cât ai zice peşte ajunse la uşa. Cum opri trenul, coborâ moşul, chipeş nevoie mare, în gara din Constanţa. Se uită la stânga, mai aruncă un ochi în dreapta, că poate poate o găsi ceva de mers pân la malul mării. Dar peste tot mişunau ca furnicile, mulţime de oameni grăbiţi. Care cărau genţi pe umeri, unii le trăgeau pe jos, alţii aveau copii, iar câţiva duceau de toartă câte o fetişcană de aia de îţi fug ochii după e, mai erau câţiva care ţineau un afiş în mână pe care scria ba că oferă cazare, ba că închiriază maşină, că te pote duce pe nuş câţi banuţi pân unde ai nevoie……tot ce vrei, numai bani să ai.

Opri moşul lângă o maşină, se tocmi cu şoferul, aruncă paporniţa pe scaunul din spate al maşinii, se urcă chefos şi el pe locul din dreapta al şoferului, şi porni spre hotel. Cu ochii cât cepele privea şi pe o parte şi pe cealaltă, şi sorbea cu bucurie peisajul noilor locuri prin care trecea. Ajunse într-un târziu la hotel, puse paporniţa pe umăr şi intră în clădire. Orice om trecea, de era mai tânăr sau mai în vărstă, le dădea bineţe, aşa cum o făcea şi acasă. Văzu într-un loc mai mulţi indivizi, ce stăteau în rând, semn că aşteaptă ceva. Se aşeza şi moşul, că de……poate prinde să ia şi el ceva……aşa cum era o dat…. Ajuns în faţa tejghelii, nu se mai sătura a privi……la domniţa recepţioneră, care cu adevărat arăta foarte fain. De……clătea şi moşul ochii……în amintirea vremurilor de demult…..
– Cum vă numiţi, fu întrebat de către recepţioneră.
– Moş Ion, răspunse iute moşul.
– Şi mai cum?
– Din deal, zise moş Ion zâmbind….
Cu greu se putu lămuri situaţia, iar după ce primi cheia de la cameră, fu însoţit de un domn către lift, şi apoi spre camera 401. În lift, sau în cutia de metal cum îi zicea el, să vezi poznă! Când începu să urce liftul, se făcu moşul galben ca ceara, îl prinse pe tânărul ce îl însoţea în braţe strigând……”Nu mă lăsa taică să mă urce la cer, că am plătit 7 zile de vacanţă”! De abia când ajunse la etajul patru , se putu linişti din spaima ce îl cuprinse. Agitat şi cu respiraţia la cote maxime, ia fost oferită cheia, tânărul neîndrăznind să deschidă uşa. Cum a intrat, aruncă cât colo paporniţa, „verifica” din trei mişcări toată camera, dă jos „ţoalele” de pe el, că de……erau cele de bune, şi o mai avea nevoie de ele şi la plecare….
Trase o pereche de budigăi, se acoperi cu o ie înflorată şi cu mâneci scurte, luă o pereche de şlapi, ca să fie şi el în rând cu lumea, şi plecă şă vadă marea. În două mişcări, fu pe plajă, strecurându-se printre mulţime. Era sfârşit de săptămână, iar plajele gemeau de turişti veniţi să guste din distracţie şi relaxare. Stând în apă până la genunchi, se minuna de câtă întindere de apă poate să aibă Marea Neagră! Ar avea ominii din Spărieţi să ude ogoarele toată viaţa….Păşi încet încet, tot mai mult în apa mării, până ajunse la nivelul burţii, când un val mai mare veni şi aproape că îl acoperi…..Speriat şi aproape făr de suflare, dă moşul să o ia la fugă spre mal. Numai că ceva parcă îl ţinea pe loc. Avea ca două picioare legate. Măi ce să fie, ce să fie! Îşi coborâ ochii în jos spre picioare, şi ce să vezi măi…….budigăii, bată-i vina, fu daţi jos de coana Marea. Rămăsese Moş Ion în fundu gol! Noroc că nu văzu nimeni pozna, că cine ştie ce haz ar fi făcut. Că ştiţi voi…….la cei peste 80 de ani, nu prea mai este cu ce…..Dar să lăsăm asta acum, şi să vezi ce ruşinat iese moşul din apă……Se aşează el sfios pe un pat din plastic, de îi zice şezi-lung, desfăcu o bere rece, şi dăi tolăneală şi leneveală la soare. Nu rata nici o ocazie de a fura cu privirea posteriorul vreunei domniţe sumar îmbrăcate, sau chiar dezbracate de tot, că macar aşa să simtă şi el din nou anii tinereţii. Cu gândul la lucrurile văzute pe plajă, îl prinsese un somn profund. Stătu aşa câteva ore, până seara se făcu prezentă şi ea pe plajă. Stresat de puţină răcoare, se trezi Moş Ion, şi porni agale prin staţiune, aşa cum făcea în fiecare seară pe uliţile din sat. Şi uite aşa pierdu, în favoarea lui, o noapte întreagă. Se plimbă cu telegondola, merse cu trenuletul, făcu o manevră cu maşinuţele, servi o gustare la o terasă unde se cânta muzică lăutărească, aşa cum îi plăcea sufletului lui, umplu traista cu tot felul de chiţibuşuri din târgul de suveniruri, că vecinele din Spărieţi abia aşteaptă să le ducă ceva de la mare, şi…..mult trecut după miezul nopţii, putu moşul să se întoarcă la locul de cazare.

Şi uite aşa petrecu Moş Ion cele 7 zile de vacanţă, prin locuri rar vizitate,
cu omini care vorbeau în diferite limbi, care erau mai mult dezbrăcaţi decât îmbrăcaţi, savurând orice bucurie………din priviri, gustând zi de zi din plăcerile acestei lumi.

Acest articol a fost publicat în Poveştile lui Moş Ion, Uncategorized și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Demonstraţi că nu sunteţi un robot *