Zile trăite dar nedorite

 

Nu aş fi vrut să povestesc despre situaţia prin care am trecut, şi încă mai trec, dar o să o fac în mare, pentru a putea mulţumi în acest fel celor ce m-au ajutat să ies din acest calvar.

Mulţi dintre voi ştiţi de problemele mele de sănătate, aşa că nu mai intru în detalii.  Pentru cei ce nu ştiu……spun că, pentru a putea face dializă este necesar să ai un acces vascular funcţional…..în parametri normali. Până mai zilele trecute au fost şi la mine normali, dar au apărut ceva probleme şi am început să caut soluţii de rezolvare. Cu sprijinul dl Emanuel Ungureanu, preşedintele Asociaţiei pentru Solidaritate şi Empatie”Delia Grădinaru”, mi-a făcut programare pentru un ecodoppler vascular la un medic specializat pentru astfel de situaţii, pentru ziua de luni, 26 septembrie.  Am ajuns duminica după amiază în Cluj, ne-am cazat la locul rezervat de dl Emanuel(Hotel UniversT), totul decurgând normal. Până spre seară când a început să picure câte o picătură de sânge din accesul vascular. Am făcut stază, şi s-a oprit, fără să creeze probleme peste noapte. A doua zi nu a mai fost la fel. După ce am făcut un duş a început să ţâşnească sânge ca o fântâna arteziană. În câteva secunde am “ornat” baia de ziceai că eşti la un abator. Norocul meu a fost că nu m-am impancientat. Foarte calm am chemat-o pe Ştef(iubiţica mea), şi am făcut din nou stază. S-a oprit destul de repede. Mai rău a fost că era să duc la urgenţă pe Ştef, când a văzut ce zugrăveală am tras în baie. Era precum în filmele de de groază.

Am pansat bine fisura, iar la ora 12, luni, aveam programare la medical cardio-vascular. Am mers, mi-a explorat vena şi artera, a descoperit o tromboză parţială în partea inferioară a accesului, dar nu a putut vedea şi baza, unde am avut sângerarea, deoarece era pansat. A fost şi vina mea deoarece nu am povestit despre episodul cu sângerarea din baie. M-am bucurat când mi-a spus că se poate resoarbe trombul, iar accesul vascular va mai fi funcţionabil. Eram fericit şi binedispus, şi ne făceam planuri de reîntoarcere spre casă. Numai că, reîntorşi în camera de hotel a reînceput să curgă fântâna arteziană. . De data asta am zugrăvit patul şi prin împrejurimi. Am anunţat pe dl Emanuel de această situaţie, şi am mers la centrul de dializă –NefroMed, unde mi-au îngrijit plaga iar medical mi-a verificat imagistic zona cu probleme. Curios a fost că atunci am fost desfăcut, lăsată plaga liberă, şi nu a curs nici o picătură de sânge. Doar când am forţat mâna dădea semen de sângerare. Sfatul medicului de gardă a fost că , dacă se mai întâmplă încă o dată, să merg în urgenţă ca să se intervină chirurgical.

Speram să nu fie nevoie, dar nu a fost aşa. Şi bine că a fost înainte de culcare, că în somn puteam ca în 2-3 minunte să îmi iau adio de la scumpa mea viaţă. Era ora 9 şi jumătate seara. Stăteam la o bârfă cu prietenii mei, Mircea şi încă cineva. Era multă veselie, râsete…..glume….şi poc iarăşi. A ţâşnit din nou. Am plecat în grabă spre urgenţe cu maşina lui Mircea. Nu am mai chemat prin 112 deoarece se intarzia prea mult. Acolo toate au fost ok. Pansat, internat, văzut de dl doctor Alexandru Oprea, un adevărat medic, cu suflet şi foarte atent cu situaţia în care mă aflam.

S-a stabilit ziua în care să se facă intervenţia chirurgicală, numai că valorile analizelor nu permiteau acest lucru. Au  urmat o zi……sau două……de chin şi stres pentru mine. Aveam nevoie de un cateter intravenos pentru a putea face dializă, dar venele nu mai permit aşa ceva. Doar la a şasea încercare s-a reuşit, în zona femurală. Nu vă spun cât de dureros a fost……şi în ce stare psihică eram. Să afli că nu este loc unde să se pună acest cateter, să vezi că valorilor ureei şi creatininei să crească de la o oră la alta fără să mănânc şi fără să beau nici măcar o gură de apă.

Dar, cu ajutorul domnului doctor Ioan Mihai Paţiu, şeful Clinicii de dializă din Cluj-Napoca şi a celorlalte cadre medicale cu care a colaborat, am reuşit să trec şi acest “prag”. Am făcut tratamentul, am fost operat, şi m-am reîntors acasă.

Sper însă, să se poată  găsi o soluţie pe termen lung prin care să pot face o şedinţă de dializă eficientă. Deocamdată lucrurile sunt incerte. Cateterul venos nu prea  merge, pe accesul vascular mai trebuie intervenit chirurghical încă o dată, iar situaţia disperată este că nu am unde în alt loc unde să se facă un acces vascular sau să se pună un cateter. Doar eu ştiu cât de rău este! Mă simt destul de rău, nimic nu mai este ca până acum. Sunt deprimat de această situaţie. Aş face orice ca să mai pot trage de viaţă, să mai prind o zi, o lună…..un an? Simt că se cam “strânge funia împrejurul parului” şi nu am ce face.

Ţin însă să mulţumesc cu tot sufletul domnului Emanuel Ungureanu, preşedintele Asociaţiei pentru Solidaritate şi Empatie “Delia Grădinaru”,  care mi-a acordat sprijin material şi emoţional necondiţionat, aşa cum o face cu orice membru al asociaţiei, domnului doctotr Mihai Paţiu pentru implicare şi  profesionalismul de care a dat dovadă, dl-ui doctor Oprea Alexandru, chirurg cardio-vascular, care şi-a demonstrat priceperea cu care “mânuieşte” bisturiul, şi cât suflet pune în tratarea unui pacient. Nu în ultimul rand, voi mulţumi celei care mi-a fost şi colegă, şi prietenă ,iubită şi mamă, pe umărul căruia am plâns, care mi-a ridicat moralul.Ştefi a fost lângă mine zi lumină, fără să spună o dată că nu mai pot sau că mă doare ceva. Nu voi uita pe Mircea, prietenul meu de bază, pe Elis descurcăreaţa, Paula, Cristi, Dorina şi soţul ei Cristi, care mi-au făcut o vizită surpriză, şi tuturor cadrelor medicale de la centrul de dializă NefroMed Cluj-Napoca(Cristina, Ioana, Iulia şi toţi ceilalţi cărora nu le cunosc numele), pentru amabilitate , implicare şi profesionalismul de care au dat dovadă.

Mă opresc aici, cu riscul de a vă plictisi. Am scris toate cele de mai sus pentru a mai astâmpăra cumva întristarea şi pentru a arăta tuturor că mai sunt medici care  pun pe primul plan viaţa omului, care pun suflet în tot ceea ce fac pentru pacient…..fără nici un fel de beneficiu financiar.

Eu sper să mă reîntorc “pe linia de plutire” şi să ne mai putem citi, căci viaţă merită trăită……

 

Acest articol a fost publicat în DIVERSE și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

13 răspunsuri la Zile trăite dar nedorite

  1. Marius Girada spune:

    Citind acest articol îmi dau seama ce Cruce ușoară am, deși îți scriu cu nasul pentru că nu am control în mâini. În timp ce scriu ascult privegherea la Radio Trinitas și îmi o liniște binecuvântată, cea ce îți recomand și ție. Sănătate și să știe că nu ești singur, pentru că ești cu Dumnezeu și cu noi!

  2. lamiitapetre spune:

    Mi-au dat lacrimile citind, asa sunt eu mai sensibila. Te inteleg perfect, Nicu, prin ce treci desi nu am avut si ma rog la Dumnezeu nici sa nu am parte de astfel de episoade, la limita. Dar stiu cum este o stare de rau pe care nu o poti controla, care te sperie nestiind la ce sa te astepti in urmatorul moment. Ai nevoie de un psihic foarte bun in astfel de momente, dar e foarte greu. Totusi, te rog sa ai incredere in Dumnezeu, sa nu fii deprimat si sa stii ca sunt atatia oameni care te cunosc personal sau doar virtual, care iti transmit un gand bun si care se gandesc la tine.

    • nicu.despa spune:

      Mulţumesc Lami pentru că îmi eşti aproape. Cu greu am trecut peste acest episod…..pentru a face loc altuia. Voi merge săptămâna care urmează către Bucureşti…..să vedem ce se poate face. Încerc să nu mă mai gândesc, dar vrei nu vrei starea revine. Mă rog la Dumnezeu să îmi dea putere şi răbdare……şi aştept şi lucruri mai bune. Sper să pot reveni pe linia de plutire……..deşi…….e cam dificil…..

      • lamiitapetre spune:

        Uneori simti ca, cuvintele nu-si au rostul, ca nu pot exprima ceea ce doresti si ceea ce simti. Dumnezeu sa fie cu tine>.

  3. Delia spune:

    Nu am cuvinte… Eu nu pot face minuni, dar stiu sigur si ma bucur ca rugaciunea face. Am avut o suferinta deloc grava, dar totusi grea, si timp de 3 ani eram din 2 in 2 zile la medic. Nimeni nu stia ce am. M-am vindecat dupa jumate de ora de vorbit cu un preot care mi-a devenit si duhovnic, dar si cu ajutorul Sfantului Nectarie ;i al parintelui Arsenie. Eu nu credeam in sfinti si moaste. Primul lucru care m-a facut sa imi pun intrebari nu a fost, culmea, vindecarea mea brusca, ci faptul ca atunci cand am ajuns la moastele Sfantului Nectarie la Bucuresti, am pus o intrebare in GAND. Cand am iesit din biserica ma astepta afara o maicuta (nu imi explic de unde) care mi-a dat sa citesc dintr-o carte la pagina pe care a deschis-o ea. Ce am citit acolo? EXACT raspunsul la intrebarea mea. Sa nu mai punem la socoteala ca maicuta dupa ce m-a intrebat cum ma cheama, iar eu i-am raspuns Delia, m-a tachinat ca nu folosesc niciodata numele IOANA. De unde stia de numele Ioana??nici macar nu ma cunostea.

    De atunci s-au intamplat multe astfel de lucruri ”inexplicabile” in viata mea. As putea scrie o carte. De exemplu vindecarea de cancer a unei persoane apropiate mie, dupa terminarea celor 40 de zile de citit acatistul analizele au iesit PERFECTE!

    Consider ca incercarile astea ale vietii vin mereu cu un scop iar pe tine te vad un om extraordinar de puternic, iar puterea asta vine din interior. Puterea asta este data de credinta. Zici ca te-ai inscris pe o lista de transplant? hai sa citim impreuna Acatistul Sfantului Nectarie (acesta mi l-a recomandat macuta de la Radu Voda despre care am vb mai sus: http://www.elefant.ro/carti/religie-spiritualitate/crestinism/sfantul-nectarie-taumaturgul-viata-minunile-acatistul-paraclisul-si-slujba-204570.html?)timp de 40 de zile. Sunt sigura ca vei primi raspuns si ca vei fi bine!

    Sunt mii de marturii pe net si prin carti. Minunile chiar se intampla inclusiv la cei care nu cred. Eu nu am crezut. Sfantul Nectarie, Sfantul Luca (fost medic chirurg), Sfantul Paisie, Parintele Arsenie, Spovedania si Impartasania, pe mine m-au ajutat enorm. Pe mine si pe multi oameni pe care ii cunosc. Sper ca ti-am dat putin curaj si vointa de a lupta.

    Voi incepe sa ma rog pentru tine, sper sa ma ajuti si tu si iubita ta in aceasta rugaciune. Astept vesti bune!

  4. Ana Precup spune:

    Rugăciunile ajută. Nu te cunosc, dar sincer mi s-a făcut inima cât un purice. Îți doresc sănătate și să știi că Dumnezeu chiar iubește oamenii. Comentariile de aici nu știu în ce măsură te vor ajuta, dar știu sigur că acum am încă un motiv și pentru cine să mă rog.

    • nicu.despa spune:

      Mulţumesc din suflet Ana. Nu mă cunoşti, este adevărat, dar sunt un om ca oricare……doar cu unele modificări…….fizice.

  5. Nicu, Stefi, imi pare rau ca ati trecut prin asta. Va pot ajuta cu ceva, macar din punct de vedere financiar? ca altfel stiu ca nu am cum. M-am cutremurat la propriu citind, acum tremur si nu pot sa imi dau seama de cata tarie ai nevoie sa treci prin toate astea.

    • nicu.despa spune:

      Ce să fac cu banii? Nu cred că pot răscumpăra zile sau să cumpăr sănătate. Nu în cazul meu.Sper să trec şi peste celelalte situaşii care mă vor stresa peste 2 săptămâni, şi să revin pe linia de plutire. M-am înscris pe o listă de transplant, dar să văd dacă sunt valid pentru aceastăă intervenţie. -Daca nu sunt…….nu ştiu cum va mai fi……dar nu e simplu deloc.
      Mulţumesc Cris pentru gândurile bune-!

  6. Ștefania spune:

    Dumnezeu iubeste oamenii buni,iar credinta te va salva.Eu sunt si voi fi alaturi de tine si la bine si la greu.Asa ca,haide capul sus iubi,totul va fi bine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Demonstraţi că nu sunteţi un robot *