O tristă poveste a unor oameni simpli

Am fost contactat, mai zilele trecute, de câtre o doamnă din Bistriţa. I-am răspuns numaidecât, căci a spus că are nevoie de ajutor. Ne-am auzit la telefon, şi m-a lăsat foarte îngrijorat. O situaţie care te lasă fără cuvinte. Vă las mai jos scrisoarea doamnei Maria, aşa cum a fost scrisă de către ea(doar cu mici corectări)

“Vă rog mult să mă iertaţi, dar am calculat îndelung şi am ajuns la concluzia că trebuie să traiesc şi eu măcar câte zile mai am, în linişte. Sânt din Bistriţa, am 60 de ani, sânt operată pe cord de două ori, am ceas (cardiostimulator) şi am făcut b.p.o.c. de gradul 3. Am un frate de 45 de ani, persoană cu handicap graduli grav, şi care este un foarte mare iubitor de electronică.

Necazurile noastre au început imediat după revoluţie, când imobilul în care locuiam a fost printre primele retrocedate, şi am primit locuinţa din care iar am fost evacuată tot într-o casă retrocedată. Am cunoscut o persoană, la care ne-am mutat, şi am stat acolo 18 ani. După cei 18 ani….ce să vezi?Era tot o casă naţionalizată şi.retrocedată, iar noi toţi evacuaţi. După un an şi ceva ne-au repartizat o cameră de camin, în caminul Nettex (şi cu asta este o istorie de necrezut), provizorie, iar acest “provizoriu” a fost de 8 ani . În urmă cu 4 luni, ne-au repartizat un apartament cu 2 camere, dar am fost avertizată că acolo este foarte periculos pentru noi, pentru că în Viişoara (cartierul Pipera), cum i se mai spune, domneşte haosul, dezordinea, circurile nocturne, batăile şi violurile. Şi atunci am acceptat să fac schimb de locuinţă , şi am găsit la Subcetate. Este tot un loc deochiat, dar cu totul altfel faţă de Viişoara.

Noi nu am ştiut că şi aici domneşte haosul . Nepoţica era la mine cu frăţiorii ei, şi a ieşit la joacă. A fost abuzată şi harţuită de către nişte indivizi din zonă. Am fost la medic , am fost peste tot, şi pentru că am cautat dreptul copilului meu,drept “pedeapsă”, nepotul de 12 ani când a venit de la antrenamente(este campion national cu echipa nla gimnastica), a fost bătut de ei până l-au scos nişte oameni.

Nu am apelat la dumneavoastră ca să tragem pe cineva la raspundere, sau să dăm vina pe cine ştie cine, pentru că nu vrem acest lucru. Noi vrem, dacă binevoiţi, să ne ajutaţi să putem ieşi din calvarul acesta, chiar dacă are să fie un cort sau o colibă. Am uitat să vă spun că, prima dată când am fost evacuaţi, am stat într-o colibă improvizată în pădurea Ghinzii, aproape un an şi jumătate. Acolo ne-au găsit autorităţile, acolo ne-au găsit ziarele locale, de pe timpul acela, dar degeaba.

Am trecut prin multe necazuri, dar tot sper că o să se întâmple şi lucruri bune pentru noi.

Nepoţeii mei sânt nişte copii crescuţi cu frică şi credinţă în Dumnezeu! Ne rugăm împreună în fiecare seară, măcar un piculeţ de noroc să avem, sa ne putem instala undeva definitiv, să avem un loc liniştit.

La emisiunea La Măruţă, se prezintă litoralul pentru cei care nu au avut posibilitatea să îl vadă vreodată. Ştiţi că nepoţii mei nu ştiu cum arată marea decât de la televizor? Chiar şi eu la anii mei îmi doresc să văd marea.

Ajutaţi-ne, vă rog, să putem avea şi noi un locuşor al nostru!”

Acest articol a fost publicat în DIVERSE și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Demonstraţi că nu sunteţi un robot *