A mers la vot şi a ales ca să aibă di tăti!

În deal, sus la Spărieţi, locuieşte Moş Ion, om cu mulţi ani pe umeri şi cu mult chef de glume. Cât e ziua de lungă stă pe banca de la poartă, numărând cocostârcii de pe gardul vecinei, trăgând cu ochiul la câte o fetişcană de prin părţile locuului, că de…..măcar aşa să îşi amintească şi el de anii tinereţii.

Acum tăte că tăte, timpul nu mai vre să îl lase să proptească banca de la poartă! Plouă într-una de vreo trii săptămâni, şi nu mai ştie nimic din gura satului. Nici dacă a mai arat vecinul Gheorghe, nici dacă lui ţaţa Floarea i-a scos cloţa pui, şi nici nu a mai văzut dacă Tilică a venit s-o mai peţească pe Ciocârleta. Căci aşa-i spunea Moş Ion fetei care cânta
la nunţi de mică. Se numea ea Nicoleta, dar moşul spunea că are o voce frumoasă ca de ciocârlie, şi aşa a spus ciocârleta.

De o lună de zile-ncoace, are Moş Ion o durere mare. Nu de sănătate, că doar a fost tare toată viaţa, ci s-a infectat cu olecuţă de politichie. Păi cum era sâ fii altfel? A început campania de publicitate, sau cum s-o mai numi ea, în care unii omini spun ce viteji sunt. Cică s-ar putea numi oleacă primarul comunei, şi că ar pute face comuna oraş. Stă moşul şi tot gândeşte, oare o fi de bine sau nu? Scoase iute un pix din buzunar, primit de la un alt viteaz, şi scrie iute pe un colţ de hârtie numele B….. Că aista ne-o faci oraş, şi o sâ fie şi la noi altfel.

A doua zi se întâlni cu al doi-lea viteaz. Îl luă pi moşulică de mână şi îi trase o pupătură pi obrazul pârlit de soare, de nu îţi vine să crezi. La început se întristase, dar când a început să-i înşiruie câte ar pute face dacă l-ar alege un fel de conducător, i-a trecut. Io zâs moşului că îi face drumul ca sâ nu mai calce în gropi, că îi dă alimente de sărbători, câ face canalizare, de nu mai trebuie să ti duci în fundul curţii atunci când…..ştiţi voi…. Rămase cu gura căscată de atâtea realizări. Luă iute pixul şi trecu un T…., ca să îi tragă şi lui în freză o ştampilă.

Şi uite aşa, timp de o lună au tot venit şi au spus ce ar putea face, vreo 5 viteji.
Unul că face drumuri, şanţuri şi trotuare, unul că face canalizare, altul cică ar da de muncă la oameni, nu ştiu cum dar va da, mai e unul care va ajuta pe cei bătrâni, adică pe moş Ion, iar cel mai viteaz este cel ce a zis că face aeroport în sat. Ca să avem de unde ne lua „zborul”, când vom vedea că s-a furat iar din banii primăriei….adică ai noştri.

indexA venit şi ziua cea mare. Mare pentru că se face ziuă la ora 5 şi se întunecă la 9 spre seară, nu pentru că va alege un viteaz. Nedumirit cum era, se trezeşte dis de dimineaţă, se îmbracă cu cele mai bune haine, alegând din colecţia lui de două rânduri vestimentare, pune o ramură de lavandă în buzunarul de la piept ca să-i poarte noroc, şi pleacă târând picioarele, spre locul cu pricina. Acolo unde dai cu ştampila pe care crezi că a spus mai multe, că de făcut cine mai ştie cât fac.

imagesA ajuns la cuşmilia aiceea de se numeşte cică cabină de votare, i s-a dat vreo trei hârtii şi o ştampilă, şi a fost condus spre cutia cu perdea. Această cutie semăna cu locul în care proba moşul iţarii când mergea la croitorul Iacob. Numai că aici nu pusese măcar un scaun. Nu se gândiră şi că moşul e destul de bătrân. Intră în cutie, desface hârtiile, şi stă şi priveşte uimit la moacele afişaţilor. Scotoceşte prin  toate buzunarele, cu gândul că va găsi colţul de hârtie pe care a scris numele vitejilor. Dar nici vorbă de hârtie! Stând şi cugetând, că poate şi-o aminti cumva de numele lor, i-a venit o idee.

Păi dacă unul a zis că face drum, altul dă de lucru, unul e care face aeroport, ce ar fi să îi pun pe toţi? Că aşa ar face în comună la noi să fie Raiul pe Pământ! Şi începu moşul să îi pocnească pe toţi în freză, cu ştampila. Duse hârtiile în cutia indicată de un tilică, şi plecă chefos spre bordei.

Trece cu greu şi ziua de duminică, iar moş Ion aşteaptă cu nerăbdare să audă de pe la vecini, dacă au fost aleşi toţi vitejii, ca să conducă „turma” încă patru ani.
Concluzia? Ar trebui să îi alegem pe toţi , ca să avem cât mai multe lucruri făcute. Sau nu?

Acest articol a fost publicat în Poveştile lui Moş Ion și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la A mers la vot şi a ales ca să aibă di tăti!

  1. Cateodata imi vine si mie sa fac asta. Numai ca ma dezmeticesc si imi dau seama ca nu e cazul sa imi irosesc votul astfel. Desi, nu stiu niciodata care dintre ei o fi mai breaz, macar sa stiu ca mi-am facut-o cu mana mea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Demonstraţi că nu sunteţi un robot *