O pasiune nouă?

De când mă ştiu, mi-am dorit să învăţ a cânta. Da, să cânt, să învăţ un instrument muzical, oricare ar fi el.

Îmi place orga, pentru multitudinea sunetelor melodioase, dar care până la urmă sunt sunete electronice. Acordeonul m-a fascinat întotdeauna, când i-am auzit zumzetul ieşind din acel burduf. Aşa că pe acum vreo 5 ani, mi-am cumpărat de pe OLX.ro un acordeon la mâna a doua. Este un Owner, marcă destul de căutată, dar care îmi este cam mic. Ori am mai crescut eu, ori a intrat acordeonul la apă…..Aşadar, după vreo câteva încercări de a adulmeca ceva la clape, am renunţat să mai fredonez ceva. Probabil nu era „scula” pe care o căutam, sau care îmi era sortită.

Şi uite aşa, acordienicul şi-a luat loc în magazie. Stă închis bine în cutie, aşteptându-şi stăpânul. Cine ştie, poate într-o zi va fi „strunit” de vreun iubitor al cântecului.

Dar să nu credeţi că am renunţat! Povestea continuă.
Anul trecut, prin luna august, am lenevit vreo 10 zile pe plaja din staţiunea Mamaia. Zonă faimoasă în ţară, cât şi în străinătate. Soare, nisip fierbinte, plajă, apă şi valuri, acestea le cunoaşteţi cu toţii. Ziua petreceam timpul pe plajă şi prin împrejurimi, alături de colegii şi prietenii din gaşcă, iar seara pierdeam timpul plimbându-ne prin staţiune, sau clătind ochii prin târgul de suveniruri.

Acolo, în a doua seară, am auzit în apropiere, o melodie care a mers drept la suflet. Era cântată la chitară de folk-istul Silviu Covaci, cunoscut foarte bine de toţi constănţenii, şi nu numai de ei.

Iute am ajuns la locul cu pricina. Era terasa „La Galion”, străjuită de un pirat, la urcarea pe vas, iar sus în carlingă erau o mulţime de iubitori ai muzicii folk, car cântau împreună cu solistul. Ne-am aşezat la o masă, am comandat ceva, şi am intrat în ritmul celorlalţi, cu cântec şi voie bună.

Din acea seară memorabilă, mi-am promis că voi învăţa să cânt la chitară. De atunci, de la sfârşitul lui august, am început să adun câte un leu, căte doi, până s-a strâns cam 400 lei. Nu este o sumă uriaşă, dar cu greu poţi să îi păstrezi, mai ales când sunt atâtea de plătit. Am căutat pe internet informaţii despre mărcile cele mai bune de chitare. Şi tot căutând şi azi, şi mâine, am descoperit o promoţie. O chitară Ibanez cu tot cu accesorii la un preţ destul de bun.

ibanez-v50njp-nt-pachet-chitara-acustica-cu-accesorii_3797_1_1385469128Stăteam pe gânduri. Nu ştiam ce să fac. Dar într-o noapte, când nu aveam somn, am făcut comanda. Şi uite aşa m-am făcut cu chitară! Acum toate ca toate, de zdrăngănit poate oricine, nu? Cursurile de pe net nu mi-au fost de nici un ajutor, din cauze nespecificate. Dar nu am renunţat. Am căutat un profesor de muzică, care să aibă ca studiu chitara. Şi am găsit!

Uraaaa, a fost strigătul meu de bucurie! Şi iată că, astăzi 2 februarie 2016, am avut prima lecţie de chitară, şi un nou început în viaţa mea. Sper să mi se dea degetele repede, şi să vă pot fredona o melodie.

DSC00049De domnul profesor, vă spun doar câteva cuvinte, restul o să vi-l relatez în alt articol, atunci când voi putea să îl filmez cum cântă.
Se numeşte, şi se recomandă, profesor Dănăiţă. Are o vârstă generoasă, de 74 de ani, şi cu greu poţi să îl opreşti atunci când „mângâie” o chitară. Are un trecut impresionant, dovedit cu documente. Poza cu preşedintele Gheorghe Gheorghiu Dej, cu fostul Nicolae Ceaşcă, din prezent cu moş Ion Iliescu, cu nenea „SĂ TRĂIM BINE!”. Dar o să las tot istoricul pentru o altă întâlnire, aici pe blog.

Ţineţi aproape, şi vă voi da spre ascultare, melodii care nu sunt pe piaţă, compuse de către „moşul”, aşa cum îşi spune el.

Acest articol a fost publicat în DIVERSE și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

6 răspunsuri la O pasiune nouă?

  1. Ioana Radu spune:

    Hmm… Cred că al meu comentariu a intrat în spam :(

    • nicu.despa spune:

      Nu am găsit nimic în spam! Nu are cum sa intre în spam că doar ai mai comentat pe blog.
      Dar lasă, nu fi supărată pentru asta. Oricum ştiu că îmi eşti aproape!

  2. Ma bucur tare mult ca reusesti sa treci peste toate problemele si sa te bucuri de acest lucruri simple dar atat de frumoase. Daca ar fi un intrument la care mi-ar placea sa cant, acela ar fi naiul. Din pacate, sunt un antitalent total la muzica. In generala era singura materie de care imi era groaza!

    • nicu.despa spune:

      Să ştii că aceste lucruri mă detaşează total de viaţa reală. Naiul este un instrument foarte dichisit, care necesită plămâni bni.
      Să ştii că nu ai fost singura care fugea de ora de muzică, mai ales că profa era aşa de nesuferită.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Demonstraţi că nu sunteţi un robot *