Moş Ion şi-a luat aparat de aer condiţionat

În bordeiul de pe muchea dealului, acolo unde cerul parcă mângâie pământul cu seninătatea lui, locuia un bătrânel. I se spune prin sat Moş Ion. Că la câţi ani are, să tot să i se spună moş. Făcuse bordeiul în vârful dealului, ca să fie mai aproape de Dumnezeu. Că de aşa-i la bătrâneţe, omul îşi mai aduce aminte şi de Dumnezeu.

Avea o distanţă destul de mare, până în muchea satului, şi pentru picioarele lui îi trebuia cam o oră ca să ajungă. Aşa că, destul de rar mai dădea ochii cu vecinii din depărtare. Locuia singur, că băbuţa lui la cam părăsit, ducându-se la cele sfinte.

Cât era ziua de mare, nu stătea nici un fir. Trebăluia prin curte, dădea boabe de porumb la orătănii, hrănea pe Grivei cu mâncare aleasă, iar restul timpului îl petrecea în grădina din spatele casei. Mai dădea cu sapa să omoare buruienile, mai tragea de coasă, ca să cureţe haturile de iarbă, curăţa crengile uscate de la pomii din livadă, muncea de părcă avea 40 de ani. Spunea el cu blândeţe că „aşa poţi să ajungi 84 de ani! Doar făcând mişcare!”

Dar, acum , în toiul iernii, stă la gura sobii, aruncând ochii la minunăţiile arătate pe telivizorul adus de fiul din străinătate, amintindu-şi de păţaniile de peste an. Că tare mai era în memorie! Ţinea minte orice detaliu din cele petrecute.

Aşa se făcea că, era pe anul trecut prin toiul verii, când soarele îşi arăta supremaţia, dogorind cu putere încă de dimineaţă. Se trezeşte Moş Ion cu noaptea în cap, cu gândul că va reuşi să termine stratul cu ceapă de plivit. Aruncă puţină apă pe faţă pentru a alunga orice urmă de somn, trage ceva în picioare, şi se aşează să guste ceva mâncare. „Dar naţi-o bună”, zice moşul, ramăşei şi făr de pită. Şi ce era de frumos când trebuia să coboare din culmea dealului, ca să cumpere o pită. Şi mai ales în toiul verii când căldura te usucă pe picioare.

A plecat pe la ora 9 dinspre zi, spre magazinul din sat. Puse o basma udă pe cap, pentru a mai potoli razele să ajungă pe firele albe de păr. Făcea cam o oră până la marginea satului, căci picioarele nu prea îl mai ascultau ca şi în tinereţe.

Cu greu a ajuns la locul cu pricina. Broboane de apă curgeau din creştet spre umeri, de udase toată cămaşa. Deschide iute uşa de la intrare în bodegă, bucuros că găsise un loc cu ceva umbră. Dar ce să vezi, era aşa de răcoare, şi un aer aşa de respirabil, de îţi venea să rămâi acolo toată vara!

Stă moşul, ce stă, se uită în stânga şi spre dreapta, nu vede nimic. Merge nedumerit spre uşă, o deschide, face vreo doi paşi în faţa magazinului, şi se uită pe acoperiş. Dă năvală înapoi, cu o faţă nedumerită. „ce să fie oare moş Ioane?” se întreabă moşul de zor în mintea lui. Zăpadă pe acoperiş nu e, dar e destul de răcoare înăuntru. Vântul afară nu bate deloc, dar aici se simte adierea lui.

Prinse curaj şi întreabă cu sfială vânzătorul. „Cum faci de este aşa de răcoare, ba încă mai adie şi vântul? Zâmbind pe sub mustaţă, vânzătorul Tică, făcu semn spre un aparat ce stătea aşezat deasupra ferestrei, şi spuse cu o voce sigură:
– Este un aparat de aer condiţionat . Îl pui în priză, iar el trage aer cald de afară, îl răceşte şi pe urmă îl dă în cameră răcoros şi oxigenat.

climaticoDă vreo doi paşi înapoi, şi se aşeza pe tamburetul de lângă tejghea. Stătea şi gângurea de curiozitate, dar prinse curaj şi întreba.
– Dar de unde ai luat aşa minunăţie, că tare aş vrea să cumpăr şi eu o maşinărie de asta. Chit că oi scoate din banii pentru plecarea spre cele sfinte, dar neapărat să îmi spui cum să fac ca să am şi eu răcoare în bordei.
– Păi uite cum am făcut eu, spuse omul de după tejghea. Am aflat şi eu de la vărul meu din Bucureşti, de Climatico. Un distribuitor de aparate de aer condiţionat, de aparate de încălzire şi ventilaţie, boilere, şi câte şi mai câte.
– No că bine le mai zici! Chiar acum plec să aduc bani, ca să mergi să cumperi şi pentru mine un aer condiţionat din acesta. Dar să nu care cumva să paţesc cum a păţit-o nepotul meu. A făcut comandă de bicicletă şi a ajuns acasă o trotinetă!
Cred că din cauza căldurii s-a ofilit, şi a ajuns aşa de mică acasă.
– Păi nu Moş Ioane, că doar eu cumpăr acest aparat de pe Climatico.ro. Ca să ai încredere totală, îţi spun că îţi arată calitatea a ceea ce cumperi prin ISO 9001, un standard de management al calităţii. Pe deasupra mai sunt şi membri ai Asociaţiei Române a Magazinelor online şi un onorabil membru al Asociaţiei generale a Frigotehniştilor din românia. Îţi spun moş Ioane, şi o spun tuturor, că dovezi mai mari al calităţii produselor, nu găseşti la prea multe magazine.
– Da uite că fug repede acasă, şă aduc gologani. Sper să ajungă banii câţi am puşi la saltea!
– Stai liniştit ,aici ai de unde alege, iar preţurile sunt pe buzunarul tuturor. În această perioadă sunt promoţii foarte atrăgătoare, chiar la aparatele de aer condiţionat. Dacă cumva nu ajung banii, Climatico te ajută să cumperi.
– Cum, zice moşul uimit, îţi dă şi bani? No, că mare trăznaie!
– Te ajută să cumperi în rate. Aşa cum ai mai auzit matale, cumperi ceva şi plăteşti cu bucăţica timp de un an sau doi. După cum ai posibilitatea.
– Gata, îmi iau şi io, ca să fie şi la mine răcoare. Dar cunoşti pe cineva să îl aşeze cum trebuie, la locul lui?
– Dar să ştii, bădie Ioane, că nu trebuie să găseşti pe cineva să îl monteze. Tot Climatico pune la dispoziţia clientului, servicii de montare şi întreţinere profesional, făcut cu personal calificat. Tot stăm noi aşa de aproape de Bucureşti, putem să avem şi aceste servicii, ba îţi mai aduc şi gratis produsul acasă.

Şi uite aşa, mai cu o vorbă, mai cu alta, se convinsese moș Ion că trebuie neapărat să îşi cumpere de la Climatico, un aparat care să facă răcoare vara şi cald iarna.

climaticoTrecu bine de ora amiezii, iar soarele încă mai ardea cu putere. Stătea moşul şi zicea în mintea lui, „ce bine este aici. Ce ar fi să rămân la magazin! Răcoare este, de mâncat e cât lumea pe rafturi, de băut…..este la bidoane şi sticle, ce mai…..să tot stai aici! Şi o să pot spune la toţi din sat, cât de bine este să ai un aparat de aer condiţionat, şi de ce este util să cumperi de la Climatico.

Nu trecu decât câteva zile, şi în bordeiul de pe deal, al lui Moş Ion, se făcu răcoare. Acum stă moşul lăfăit, ziua în amiaza mare, cu ochii proptiţi în televizor. Era serialul de la care nu putea să lipsească, dar la care bea 2 litri de apă şi transpira 4, atâta era de cald.

Acest articol a fost publicat în CONCURSURI și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la Moş Ion şi-a luat aparat de aer condiţionat

  1. Mos Ion a facut o investitie buna. La varsta lui si, daca o mai avea si probleme cardiace, canicula era tot ce ii lipsea ca sa se „curete” mai repede. Nu e tocmai ieftin un aer conditionat dar e clar ca e indispensabil.

    • nicu.despa spune:

      Asta cam aşa e. Nu rezistă cei mai tineri, dar mi te vârstnicii.
      E scump dar s-ar putea ca salteaua să aibă ceva „umplutură”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Demonstraţi că nu sunteţi un robot *