Cum a fost în emisiunea La Măruţă?

am trăit-o în platourile de filmare „ „La Măruță” .
Lucrurile s-au întâmplat aşa de repede, încât nici măcar nu am avut timp să simt emoţia acelor clipe. Îmi amintesc bine data de 2 decembrie, când am fost sunat de Roxana Hulpe
cea care este mâna dreaptă a lui Măruţă. Am avut o discuţie simplă care nu a durat mai mult de 5 minunte. Şi a început aşa…”Sunt……şi am dori să venim să facem un reportaj, legat de ceea ce faci tu, de cum poţi să creezi lucruri minunate din acele bucăţele de hârtie. La început parcă nici nu îmi venea să cred. Dar după ce am discutat şi despre data când va veni, am zis că nu este o farsă, şi trebuia să mă conformez.

Ziua stabilită, pentru filmări, a fost cea de sâmbătă 5 decembrie, dar era prea în scurt, deoarece era ziua în care merg la „servici”. Aşa că  am fost anunţat iarăşi că se va întâmpla duminică 6 decembrie, în jurul amiezii. Deja mă gândeam că a fost doar o păcăleală. Vor veni, nu vor veni…..Am luat poziţia de aşteptare.

Se apropia de ora 13 şi îmi trecuse orice speranţă. Dar stând eu şi citind câteva rânduri dintr-o carte electronică, aud dinspre faţa casei gălăgie. Merg spre uşa de la intrare, o deschid, şi surpriză? Sosise carul de reportaj La Măruţă.

Roxana, Dan şi Mihai, trei tineri foarte sociabili, şi de ce să nu o spun…..şi foarte experimentaţi. I-am invitat înăuntru şi ne-am aşezat la discuţie. Câteva întrebări, au urmat şi nişte sfaturi, apoi au montat camerele şi microfoanele. Uite aşa am ajuns să port a doua oară lavalieră.
3…..2…..1… şi s-a dat startul.. Întrebări şi răspunsuri, schimbări de cadru,o lecţie instructivă pentru Roxana, în tehnica origami, filmăre alături de Moşul Crăciun care a crescut de 2,3 m, şi multe altele. Dar vă las pe voi să vedeţi restul filmărilor.

Totul a durat aproape 4 ore. S-a mai întârziat, pentru că au vrut să prindă nişte prim-planuri într-un mediu natural. Locurile pe unde îmi plăcea să merg când eram sănătos. Şi îmi ziceam eu în mintea mea….uite aşa mai pot să merg prin locurile dragi mie…..cu ajutorul Protv-ului.

Ne-am despărţit, luându-ne rămas bun, în vârf de deal, râmânându-mi o amintire plăcută de ziua numelui, pe care sunt sigur că nu o voi uita niciodată. Dar înainte de a pleca, vine Roxana spre mine şi îmi zice….
„Vrem să vii marţi la Bucureşti, dar să iei şi Moşul”.
Nu prea mi-a plăcut ziua, dar au spus că deja se făcuse programul, şi nu se putea schimba. Aşa că a trebuit să mă conformez.

WP_20151101_16_41_15_ProLuni a fost o zi din plin. A trebuit să caut o maşină pentru cursa spre capitală. Aveam nevoie de un microbuz pentru a urca şi pe moşul plimbărică. Cu ajutorul lui Mircea, un prieten de nădejde, am reuşit să găsim o furgonetă de marfă……cu volan pe dreapta. Foarte incomod, dar fiind priceput într-ale şofatului, s-a descurcat de minune. Am urcat moşul de cu seară în maşină, l-am ancorat bine, iar a doua zi după „servici” am plecat la drum.
„Bucureşti venim!”

Drumul a fost lung, dar fără opriri ale poliţiei…..am avut noroc! Problema a fost Bucureştiul, deoarece am ajuns la ora 15.30, când traficul era infernal. Am făcut mai bine de o jumătate de oră până în sectorul 2, pe bulevardul Pache Protopopescu. Ne-am rătăcit puţin, dar am descoperit în cele din urmă şi poarta de intrare a maşinilor.

Ne-am mişcat foarte repede pentru că eram în întârziere. l-am dus pe moşulică plimbărică, cu ajutorul băieţilor din platoul de filmare,l-am montat, luându-şi locul triumfător în faţa camerelor de luat vederi. Era ora 17 şi mai aveam ceva timp până intram în emisie. Am mers la garderobă pentru a schimba ţinuta şi pentru a alunga oboseala cu câteva picături de apă, aruncate în fugă pe faţă.

DSCN3586Revin în garderobă……şi ce să vezi? Mă ,destinsul domn artist George Nicolescu.
Ne-am împrietenit foarte repede şi am început să povestim. S-a creat o legătură strânsă, ca de la orb la nevăzător. Fusese chemat ca să îmi spună câteva cuvinte de încurajare şi să cânte o melodie. A doua parte nu s-a mai concretizat însă, din lipsă de timp.

E ora 5.30, şi ne pregătim de întrare în platou, pe stimata hepilică. Fac cunoştinţă cu
Măruţă,schimbăm câteva cuvinte despre ce şi cum trebuie să fac, şi aştept numărătoarea inversă. Între timp eu , Roxana şi chiar Măruţă, ne-am străduit din toată inima să o putem convinge pe Ştefania, să mă însoţească în platou. Răspunsul a fost negativ, şi bătut în cuie(o dovadă sinceră de iubire, dacă pot să spun aşa).

Se aude din redacţie…..”pregătiţi-vă să intraţi!”. 3….2….1, şi la braţ cu Roxana, merg în faţa camerelor de luat vederi. Pot să vă spun că nu am avut emoţii deloc. Totul s-a petrecut aşa de repede, încât nu am avut timp să mă emoţionez. Tot ce s-a întâmplat în timpul emisiei aţi văzut pe ecrane…..

DSCN3590La ora 18.50 a luat sfârşit. Ne-am retras cu toţii în spatele camerelor, am schimbat câteva cuvinte cu Măruţă şi am făcut câteva poze alături de acest distins domn. În aproximativ 30 de minunte eram gata „ambalaţi” şi numai buni de plecat spre drumul de întoarcere la dragă noastră casă.

Aveam de mers încă vreo 6 ore, aşa că ne-am pornit iute la drum.
Şi uite aşa am aflat şi eu ce înseamnă să fii filmat, să fii în direct cu lumea-ntreagă! E foarte mişto! O să mai vreau!

Acest articol a fost publicat în Articole magazin, DIVERSE și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

3 răspunsuri la Cum a fost în emisiunea La Măruţă?

  1. KEREKES MARIA spune:

    DACA ESTE CINEVA CARE M-AR PUTEA AJUTA ATUNCI ACESTIA SANT CATALIN SI ANDRA MARUTA. MULTUMESC.

  2. KEREKES MARIA spune:

    SANT DIN BISTRITA … MA NUMESC MARIA KEREKES AM 60 DE ANI … SANT OPERATA PE INIMA DE DOUA ORI —AM CEAS CARDIOSTIMULATOR—AM UN B.P.O.C. GRADUL 3 … AM UN FRATE DE 46 ANI CU HANDICAP DE GRADUL 1 GRAV SI AVEM O POVESTE DE VIATA CARE AR STARNI O STARE DE DISCONFORT IN TOATA LUMEA. — NU CEREM BANI — NU CEREM AVERI — VREM DOAR SA FIM AJUTATI SA SCAPAM DINTR-UN CALVAR CARE CRED CA NU AR -PUTEA NIMENI SA TRAIOASCA … VA ROG MULT CONTACTATI-MA SA PUTEM SA EXPUNEM CAZUL PE LARG. NR TEL. 0740419237. VA MULTUMESC.

  3. Ioana Radu spune:

    Am citit articolul cu sufletul la gură şi mi-am imaginat fiecare moment în parte. Cred că, pe lângă origami, ar trebui să te apuci şi de scris.
    Foarte frumoasă experienţa pe care ai avut-o cu protv-ul. Şi, dacă tot ţi-a plăcut, îţi doresc să ai mai multe pe viitor. Ce-ar fi să am gura aurită şi peste vreun an să te văd bine, sănătos, prezentând o emisiune culturală la un post naţional? Hehe… Niciodată să nu spui niciodată. Până una alta, sper să faci mai repede transplantul de rinichi. Ştiu că şi tu îţi doreşti asta. Fii puternic între timp! Te îmbrăţişez, Nicu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Demonstraţi că nu sunteţi un robot *