Moş Crăciun din module origami cu înălţimea de 2,3 m

Iată că după 10 luni de muncă zilnică, am reuşit în cele din urmă să finalizez proiectul meu de suflet.
Un Moş Crăciun din module origami.
Anul trecut, pe la sfârşitul lui decembrie, când eram în tabăra organizată de Asociaţia Pentru Solidaritate Şi Empatie Delia Grădinaru,  mi-am propus să incerc să fac şi un Moş origami uriaş. Prima data a fost bradul

DSCN2843

cu înălţimea de 2,10 cm, iar acum am zis ca bătrânul moş să crească puţin. Şi a crescut……cu încă vreo 20 cm. În total 2,30 cm.

Îmi amintesc de începutul acestui proiect, cât eram de entuziasmat, cât curaj aveam, dar cu timpul a intervenit puţin plictisul. Dar nu am renunţat. Pe data de 15 ianuarie am comandat de pe net, de la un magazin la care sunt client fidel, 7 topuri de hârtie format A4, şi unul alb. Comanda a venit foarte repede, a doua zi deja mă apela curierul. Ca şi anul trecut, am trimis hârtia, cu ajutorul prietenei mele Ştefania, la o tipografie, ca să fie tăiată la dimensiunile de care aveam nevoie(7 cm/5 cm). Din fiecare top au ieşit, prin secţionare, 8.000 de făşii de hârtie, iar în total am avut 64.000 de bucâţele de hârtie pentru împăturit.

„Distracţia” a început exact pe data de 1 februarie.Cu forţă maximă mi-am propus să fac câte 700 de piese zilnic. Uneori reuşeam, alteori nu, depindea întotdeauna de pshihicul meu şi de starea de sănătate, care mi-a cam dat bătaie de cap. Azi 7 sute, mâine şase, şi începea să se vadă în cutie cum cresc piesele. Le-aş fi pus eu apă ca să crească, dar nu cred că dădea rezultat.

O lună, două, trei, şi se făcu şi sfârşit de aprilie. Aveam „la activ” aproximativ 45 000 de piese, aşa că m-am gândit că ar fi bine să încep construirea moşului. Startul la aşezarea modulelor l-am dat pe 15 mai. Aveam un program bine stabilit. Dimineaţa de la ora 6 mă apucam de lucru. Aşezam piese, în rânduri, până pe la ora 16, iar apoi treceam la faza cu plierea hârtiei. De multe ori mă prindea ora 1 noaptea, când îmi aduceam aminte că trebuie să mai şi dorm.

Am început baza construcţiei cu 250 de piese, făcute din câte două fâşii puse una peste alta, pentru a da rezistenţă. Căci ştiţi cum este…..orice construcţie

WP_20150426_13_14_16_ProWP_20150426_13_14_25_ProWP_20150426_13_00_15_Pro

Ce bine a fost când am ajuns la cele 100 de rânduri, pentru că nu mai trebuia să stau aplecat de spate. Aşa mergea mult mai uşor, aşa că mergeam cu câte două rânduri o dată. Cunoscătorii în ale origami-ului cunosc ce înseamnă!
Pe la jumătatea lui iulie ajunsese–m la mijlocul bătrânului moş. Începuse-m să reduc numărul de piese, iar din 250 se făcură 240, şi tot reduceam câte 2-3 piese pe aproape fiecare rând.

WP_20150621_16_19_35_ProWP_20150621_16_20_32_ProWP_20150621_16_21_27_Pro

Acum, toate ca toate, dar începusem să îmi fac griji. Se tot îngreuna, iar piesele de dedesubt începeau să se deformeze. Mi-am pus neuronul la contribuţie şi am încropit un proiect de schelet din metal, care să susţină pe dinăuntrul lucrării, toată greutatea. Am chemat meşterul în ale modelării metalului, pe fratele meu, şi i-am dat detalii amănunţite despre scheletul din metal. Cu multă pricepere, mi-a făcut ce am dorit. Dar să vedeţi ce m-am gândit! Am cerut să îmi facă picioarele şi gâtul cu cap cu tot, să fie demontabile. Că ştiţi voi? Uşile nu au înălţimea de 2.30 m,şi nu ar fi încăput să îl scot din casă!

DSC00024

din cauza luminii,a ieșit culoarea asta.

DSC00021

scheletul de metal

DSC00025

După instalarea scheletului, am lucrat din exterior, în poziţia stat în picioare. Cu un suport, creaţie proprie, agăţat cu o cordeluţă de gât, unde aveam puse piese, cutia cu aracet şi beţişorul cu care ungeam piesele. Pentru că mă apropiam de partea de sus, dinspre gât, prinsesem curaj. Mergeam cu câte trei-patru rânduri o dată. Nu renunţam până nu le terminam într-o zi. Şi uite aşa, după vacanţa la mare din 20 august, am ajuns la partea cu umerii. Locul unde am crezut că nu se mai termină. E foarte greu să stai cu mâinile ridicate la 1,5 m, timp de câteva ore.

Dar ce bucurie a fost când am ajuns la ultimul rând al corpului! Când l-am terminat, am început să ţip de bucurie, de ziceai că a venit sfârşitul anului şi petrece lumea-ntreagă.
A urmat gâtul, care a fost gata într-o zi. Cu capul a fost o problemă! Nu l-am nimerit din prima. Prima dată a ieşit cam mic, şi a trebuit să fac altul. Dar să vezi comedie! Nici a doua oară nu a fost de ajuns. Moşulică era mare şi era necesar „o mansardă” pe măsură. De abia al treilea cap a ieşit cum a trebuit. Aşadar am un Crăciunică cu trei capete.

Mâinile au fost puţin mai dichisite, deoarece una dintre ele am făcut-o îndoiată la aprox 75 de grade, pentru a putea ataşa un toiag. Moşul este bătrân şi trebuie să aibă în ce se sprijini, nu?

După mâini, mă gândeam că are nevoie şi de picioare. Că doar nu aveam să îl las infirm! Avea nevoie de stabilitate, aşa că pe interiorul pieselor construite am băgat două tuburi de PVC de cca 50 cm. 20 cm vine introdus în interiorul scheletului, iar restul în afară. I-am montat tot din piese şi botul la cizme, că vine iarna şi trebuie să îi fie cald la tălpi.

În ultima săptămână a lunii octombrie aveam totul pregătit. Cap, gât, mâini, picioare şi corpul. Acum aveam nevoie de accesorii, de barbă, mustaţă, sprâncene, căciulă, mănuşi, ochelari şi sac. De pe net am luat mănuşi şi ochelari, sac de pe la supermarket, căciulă şi bărbă de la prietenii de suflet, şi uite aşa am procurat toate cele necesare.

DSCN3563DSCN3564

Pe 25 oct m-am apucat eu şi cu Ştef, pentru că la asamblat am avut nevoie de puţin ajutor, să prindem cu silicon capacul(partea ce acoperă zona de dedesubt a corpului). Dar ghinion! Deodată s-a auzit ca o flamă. Din ciocanul de lipit cu silicon a început să iasă fum. Naţi-o bună, asta aveam nevoie acum! Nu am mai putut face nimic. A trebuit să mai aştept până am făcut rost de altă sculă de lipit. Dar m-am descurcat destul de repede, şi iată că pe data de 1 noiembrie a luat sfârşit marele proiect!

WP_20151101_16_38_23_ProWP_20151101_16_38_37_ProWP_20151101_16_41_15_Pro
Iată cum Moş Crăciun stă în picioare, cu sacul plin de cadouri, gata să plece spre……Cluj, pentru a umple de bucurie inimile copiilor şi tinerilor cu insuficienţă renală cronică, din Asociaţia Pentru Solidaritate şi Empatie Delia Grădinaru!

Cine se oferă să ajute la transportul acestui proiect de la Bacău către Cluj-Napoca, să lase un mesaj aici într-un comentariu sau în secţiunea de contact. Eu mulţumesc anticipat dacă va fi un donator cu suflet mare!

Acest articol a fost publicat în Articole magazin, DIVERSE și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

18 răspunsuri la Moş Crăciun din module origami cu înălţimea de 2,3 m

  1. Pingback: Om de zăpadă din origami, un proiect de realizat în 2017 - Suflet captivSuflet captiv

  2. Gagiu Marius spune:

    RESPECT

  3. Geanina spune:

    Esti fantastic!!!!Esti un exemplu pentru toti.Te admir din tot sufletul pentru puterea interioara de care dai dovada.Nimioc nu e intamplator in viata.continua sa te bucuri si sa ne bucuri pe toti cu darul pe care ti l-a dat Dumnezeu. Sarbatorile cu bine si multa sanatate

  4. costea violeta spune:

    Foarte frumos sai dea d-zeu multa sanatate si vederea daca are sanse

  5. Adelina Ababei spune:

    Jos palaria !!! Felicitari, asta inseamna sa fii extraordinar !

  6. Elena spune:

    Frumos,foarte frumos si meriti tot respectul pentru ceea ce faci.Oamenii sanatosi si cu putere de munca lenevesc ,sau mai bine zis puturosi asteapta mila altora, tu faci lucruri deosebit de frumoase cu mâinile tale.Sanatate maicutei tale sa o iubesti asa cum stii tu ca ea este sprijinul tau.Sanatate prietenei tale .Sărbători frumoase tie si familiei tale

    • nicu.despa spune:

      Mulţumesc foarte mult pentru aprecieri! O să îi ţin aproape pe toţi!
      Vă mai aştept pe aici la o vorbă! Am nevoie de voi prietenii mei virtuali. Sărbători cu bucurie!

  7. paula spune:

    bravo tinere esti minunat de multe ori tu si altii ca tine ca vedeti mult da mult mai mult ca noi cei care nu vrem sa vedem ce este in jurul nostru inca o data felicitari si multa sanatate tie si familiei tale LA MULTI ANI !

  8. Cristina Calarasu spune:

    Bravo, Nicu Despa Respect !!!!!!!!!!!

  9. Ioana Radu spune:

    E incredibil ce ai facut tu aici! Felicitari! :D

  10. stefania spune:

    Felicitări pentru ambitie,răbdare si curaj.

  11. maya-maria spune:

    Bravo, eroule! Pentru mine ești un erou dintr-o poveste adevărată. Poveste unui om frumos, nemaipomenit prin ambiția și dăruirea lui. Nu am pălărie, dar mă înclin cu respect!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Demonstraţi că nu sunteţi un robot *