Tabăra „Zâmbet de copil” în memoriam Delia Grădinaru

A trecut mai bine de o săptămână şi încă mai suntem cuprinşi de febra vacanţei. Cu greu îmi pot îndepărta gândurile de clipele frumoase, petrecute alături de colegii şi prietenii din gaşca
Asociaţiei pentru Solidaritate şi Empatie Delia Grădinaru.

10857099_878477952197679_2039455597135672870_o

DELIA GRĂDINARU

 

Aşa că m-am hotărât, să vă împărtăşesc tuturor, clipele trăite pe mălul Mării Negre.

Cum v-am spus aici am ajuns la hotel Tomis joi, pe data de 20 august. Timpul era cam blajin, semn că soarele era încă la somn. Totuşi…..parcă se zărea spre răsărit, de după câţiva nori, o rază două plictisite. Vântul îşi făcea de cap, aducând mii de fire de nisip pe drumul ce ducea spre plajă. Dar cum aceste lucruri nu le poate schimba nimeni, le suportăm aşa cum ni le dăruieşte natura. Trişti precum eram, intrăm în hotel şi ne punem pe aşteptat. Da da…..aşteptăm cu nerăbdare prietenii care veneau dinspre Cluj Napoca. O vorbă, o glumă, un banc, o poză la recepţie făcută de către recepţioneră, toate pentru a trece timpul cât mai uşor.

DSCN3183Trecu ceva timp iar somnul ne cam dădea târcoale, vrând neapărat să pună stăpânire pe ochii noştri. Noroc cu recepţionera, salvatorul nostru. A fost foarte amabilă şi ne-a dat cheia de la camera……403! Ce coincidenţă, aceeaşi cameră ca şi anul trecut! Mergem spre cameră, despachetăm, şi coborâm din nou, pentru că trebuiau să ajungă şi iubiţii noştri prieteni şi colegi din gaşcă.

Dar iată că nu a durat mult şi au sosit! Somnoroşi şi foarte obosiţi, că de…..drumul de la Cluj la Constanţa este foarte lung. Aproximativ 10 ore de mers. Dar merită să faci acest sacrificiu pentru 10 zile pe malul mării!

După multe îmbrăţişări dăruite cu drag unor altora, schimburi scurte de cuvinte şi de bineţe, mergem la odihnă, căci o parte din noi ne reluăm „lucrul” cu dializa chiar din prima zi. Scăpăm noi de rutina de acasă dar nu şi de dializă! Dar compensăm acest inconvenient cu bucuria unei vacanţe pe cinste.

A trecut o zi, două, şi intrăm uşor uşor în ritm. Numai că vremea, bătu-ar vina, nu vroia să ţină cu noi. Au fost 4 zile în care nu îţi venea să ieşi nici măcar pe terasă. Marea era furioasă, vrând parcă să „înghită” plaja cu tot cu şezlonguri şi umbrele, care stăteau triste în aşteptarea turiştilor. Vântul bătea de zor, aducând nisipul de pe plajă către hotel, că ştiţi o vorbă „merge moara la sac” dacă este cazul. Nu puteam noi merge pe plajă, aşa că venea nisipul de pe plajă către noi.

În aceste 4 zile „blajine”, ne-am strâns cu toţii în sala de conferinţe. Mai o vorbă, un sfat,…..un banc, o minciună……..un joc de cărţi, un remy, timpul a trecut cât de cât uşor.
Sâmbătă se anunţase o zi interesantă. Se mergea la Delfinariu unde am putut vedea o reprezentaţie de excepţie a delfinilor. Cum îşi executau numărul la comanda dresorului, făcând salturi de ziceai că o să ajungă în tribună!

11894593_887329661304651_5942802986274080207_o

Duminică…..timpul a început să fie prieten cu noi. Norii se răsfirau, vântul aproape că nu se mai simţea, iar soarele ne făcea cu ochiul de după câte un nor. Acesta era un semn bun! Şi dacă tot se îndreptase vremea, spre seara de duminică, am mers la Circul Toredo.

Aici, timp de două ore , am putut să ne bucurăm ochii şi auzul, cu un spectacol rar întâlnit. Tigri fioroşi făcând tot felul de acrobaţii, cămilele făcându-şi maiestuos numărul, ponei simpatic şi zburdalnic executând ordinul dresorului, ursul de mare care a şi încercat să cânte,doar după ce şi-a primit porţia de peşte, şi să nu uit clovnul, întotdeauna pus pe şotii. Chiar ne-a prins bine această ieşire, acest spectacol! Ne-a trezit la viaţă, după acele zile cu vreme rea.

Începutul de săptămână era foarte promiţător. De dimineaţă soarele ardea cu putere, semn că plaja ne chema să ne ofere relaxare şi puţin bronz. Aşa a fost luni şi marţi, miercuri şi toată săptămâna. Ziua plajă şi scăldat în apa sărată a mării, iar seara o plimbare prin staţiune, prin satul de vacanţă sau o călătorie deasupra oraşului, cu gondola.

Zilele treceau, bronzul se aşeza plăcut pe piele, mulţi dintre noi nu ne mai săturam de valurile zburdalnice……”gustam” cu poftă din fiecare clipă de vacanţă. Încet dar sigur a trecut săptămâna. Vineri, cu implicarea necontenită a lui Emanuel şi a Paulei, s-a stabilit o nouă activitate. Vineri, ora 16 se merge la parcul de distracţii Aqua Magic.

Bucurie la înălţime pe ultima sută de metri! Şi cum să nu fie aşa? Este unic în România! Locul unde poţi să faci plajă, să te dai pe Multislide(topoganul cu apă), să te relaxezi într-un baldachin, să faci o cursă cu prietenii pe plută, şi câte şi mai câte.

Amintim seara de vineri, fiind şi ultima când mai eram cu toţii, ne-am adunat cu mic cu mare, să lansăm spre cerul înstelat lampioane.
În memoria celor plecaţi dintre noi, şi amintesc aici pe luptătoarea Delia,pe Viorel şi Găbiţa
şi nu în ultimul rând pe Dana.
Ei ne vor rămâne mereu aproape, de acolo de sus, şi nu îi vom uita niciodată Şi au mai fost lansate lampioane şi în semn de recunoştinţă, celor ce prin dispariţia lor, au dat viaţă.

11898878_888365817867702_4085331979563347583_n11816986_888365791201038_7871427587141240321_n

Acum, fiind sâmbăta, era timpul de făcut bagaje. Omul vine……dar mai şi pleacă! Dimineaţă facem o tură pe plajă, prin apă, în semn de rămas bun, mai prindem un pic de bronz……că e bun să fie acolo pentru iarnă. Ziua se scurge şi gaşca începe să se destrame. Care merge la dializă şi pe urmă se îndreaptă spre casă, care a plecat mai devreme direct spre casă, toţi plini de emoţiile despărţirii.

Se făcu şi de ora 9 seara, şi câţi mai rămăsesem, ne strânserăm toţi la recepţie. După multe îmbrăţişări, ba chiar şi lacrimi, chemăm taxiul şi ne îmbarcăm spre locul de baştină. Tristeţea era la cote maxime. Se putea citi pe chipul fiecăruia dintre noi. Sperăm că, cu implicarea domnului Emanuel şi cu ajutorul sponsorilor, să ne putem reîntâlni şi să alungăm iarăşi tristeţea din suflet, să ne bucurăm iarăşi de soare şi de apă, sau de zăpada lunii decembrie de la Cluj Napoca.

Mulţumesc iarăşi, în numele tuturor, domnului Emanuel Ungureanu, lui Paula, organizatorii acestei tabere, sponsorilor, şi aici nu specific pe nimeni pentru că mi-ar mai trebui o pagină, şi mulţumim în mod special instructorilor de Zumba,Ramona Damacus și Alinei Cocut care împreună cu întreaga lor echipă au fost, şi sperăm că o să mai fie, un sprijin necontenit şi cei mai buni prieteni!

Acest articol a fost publicat în DIVERSE și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Demonstraţi că nu sunteţi un robot *