„Cea mai mare oră de sport” îți va schimba viața!

Stau şi acum şi îmi amintesc cu nostalgie de vremurile copilăriei.Când alergam ziua-ntreagă, când făceam tot felul de năzbâtii,vorba mamei, când mergeam cu tăta la peşte pe malul lacului din apropiere, şi nu îmi stăteau picioarele ziua toată. Parcă aveam „foc continuu în instalaţie”!
Am fost şi mai sunt un prunc de ţăran, locuitor al satului românesc de munte, unde viaţa este uneori mai grea, dar unde copilăria o trăieşti ferit de aglomeraţia urbană. Îmi amintesc dimineţile de vară senine, când ne trezeam la ora şase dimineaţa,căci părinţii plecau la lucrul câmpului. Primeam instrucţiunile pentru ziua respectivă, sfaturi despre cum să mâncăm, să dormim de amiază, să nu mai urcăm în cireşul vecinei, şi să facem sport la inele, aşa cum văzusem noi la televizor…..şi tot felul de poveţe, de care bineînţeles nu ţineam cont.
Cât era ziua de mare, nu stăteam nici un pic. Ne adunam vreo şase pici, ne organizam, şi începea joaca. Acţiunea se petrecea în livada din capătul gradinii de zarzavaturi, unde nu deranjam vecinii, doar puţin iarba şi păsările din copaci. Era acolo, şi încă mai este, o minunăţie, aer curat, verdeaţă cât să te uimeşti, copacii străjuiau livada ca nişte ieniceri, de parcă ziceai că încearcă să ne oprească din zarva ce o declanşam, era un rai într-o livadă. De la ora 7 începea programul. O prinsa era cel primul lucru pe care îl aprobam în unanimitate. Era aşa de plăcut să alergi desculţ, dimineaţa prin iarba plină de picături mari de rouă, să te mângâie soarele pe faţă, să tragi în piept o gură de aer curat. Până la amiază alergam cât ne ţineau picioarele, pe urmă schimbam tactica. Jucam ascunsa,prin curte, prin gradina vecinei, prin podul cu fân, care pe unde putea. Nu vă mai spun că masa de prânz rămânea de multe ori neatinsă, că de….cum aveam să mai primim o chelfăneală seara înainte de culcare?
După o ascunsa, care de multe ori se lăsa şi cu puţină supărare, începea înpuşcatilea. Se întuneca, şi era un mediu propice acestui joc. Aveam confecţionate tot felul de pistoale şi puşti din lemn, cum mai văzusem în filmele cu Florin Piersic, căci pe vremurile acelea nu prea găseai jucării, precum în aceste timpuri. Şi dăi şi fugi, şi te ascunde, urcam pe garduri, pe acoperişul fânarului din livadă, stăteam ascunşi în copaci,  un comando în toată regula. Aşa se făcea, că ne prindea miezul nopţii, alergând şi urcând prin toate cotloanele.Acesta a fost copilăria, dar nici pe urmă nu a fost altfel. La şcoală în echipa de fotbal , eram considerat cel mai rapid jucător, chiar dacă cam faultam, la liceu m-am înscris la cursa de 100 m viteză şi campionate de tenis de câmp şi de masa, în  încinta şcolii.În timp am descoperit o nouă pasiune. Mersul pe bicicletă şi drumeţiile montane prin locuri neumblate. Mergeam câte 4-5 ore pe bicicletă pe drumurile montane, lăsam bicicleta ascunsă într-un tufiş, o acopeream bine cu frunze, şi o luam la pas prin pădure. De multe ori s-a întâmplat să mă prindă noaptea pe culmea muntelui, dar aveam toate cele necesare şi puteam coborâ spre casă şi în miezul nopţii.
Frumoase timpuri, şi le povestesc cu plăcere. Dar văd în zilele de astăzi, că majoritatea copiilor, a tinerilor şi mai ales a vârstnicilor, că sunt cuprinşi de acest sindrom al sedentarismului, care bineânţeles că dăunează grav sănătăţii. Copii nu mai aleargă căci sunt absorbiţi de tehnologie, părinţii lor uită de mersul pe jos sau pe bicicletă, cei vârstnici de multe ori preferă comenzile online, decât  să meargă la magazinul din colţul străzii. Toate acestea în detrimentul unei sănătăţi şubrede.

 

Dacă toate acestea, mai sus spuse, nu vă sunt străine, sau dacă vreţi să începeţi să faceţi sport, mergeţi la Cea mai mare oră de sport
care se organizează în Braşov, pe data de 11 iulie, în  bine cunoscuta Piaţa Sfatului. Chiar dacă eşti tânăr sau mai vârstnic, casătorit sau nu, dornic de a face o oră mare cât o zi întreagă de sport,iaţi prietenii, familia cu bunici cu tot, vecinii şi chiar duşmanii, şi mergeţi spre Piaţa Sfatului., pentru a petrece 12 ore în mişcare. De la ora 9 dimineaţa, când se poate face înviorarea, şi până la 9 seară, când se face puţină mişcare pentru un somn liniştit.
Acest eveniment este la a cincea ediţii, startul fiind dat la Bucureşti în parcul Mogoşoaia, continuă cu Braşovul, iar următoarea locaţie este în Mamaia pe data de 1 august. Dacă vreţi mişcare alături de câteva ore de plajă, îndreptaţi-vă spre litoral pe data de 1 ale lunii gustar. La aceste evenimente vor întreţine atmosfera, antrenori de fitness din ţară şi din străinătate.Fundaţia Telecom, care organizează acest eveniment, vă va oferi gratuit acces la multe acţivităţi şi clase sportive:

#Kangoo Jumps cu Ildiko Dosa
#Rebound AAS cu Dana Boros
#Khai Bo cu Adrian Borozan (Fitness Scandinavia)
#Functional Training cu Cristina Androne si Ana Maria Guther (Fitness Scandinavia)
#Steel Combat cu Fernando Gorini
#Steel Tonic cu Fernando Gorini
#Zumba cu Marius Grancea si Mihaela Opria
#Onekor cu Mihaela si Marius
 Şi pentru ca provocarea să fie şi mai mare, se organizează şi crosul
„Mişcarea face bine” care este la a doua ediţie.Crosul va avea startul și finish-ul în Piața Sfatului și în cadrul acestuia va trebui să parcurgi un traseu cu diferite obstacole.Scopul acestei „Ore de sport” gigant, este îndrumarea noastră spre a face sport şi strângerea de fonduri pentru copii bolnavi de cancer de la spitalul Fundeni. Astfel, prin această acţiune umanitară, învăţăm că mişcarea îţi menţine sănătatea fizică şi mentală, şi totodată dăm o şansă copiilor care doresc să vieţuiască alături de semenii lor.

Nu uităţi că „Mişcarea face bine”  indiferent de ce vârsta ai!
Acest articol a fost publicat în CONCURSURI și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

6 răspunsuri la „Cea mai mare oră de sport” îți va schimba viața!

  1. Mihaela Pascu spune:

    Interesantă această campanie,mai ales că vine în ajutorul copiilor bolnavi de cancer.Sper să fie un proiect de succes "cea mai mare oră de sport" și să devină o tradiție an de an.

  2. Frumoase amintiri, este bine sa ne unim fortele pentru a ajuta acesti copii

  3. stefania jiga spune:

    Multe amintiri frumoase..și cred că sunt mult mai multe Nicu.Sper să mai citesc din amintirile tale din copilărie haioase.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Demonstraţi că nu sunteţi un robot *