Alimentația corectă în insuficiența renală cronică-partea a II-a

Poate v-aţi întrebat, cât de important este să respecţi o alimentaţie corectă în insuficienţa renală cronică.
O alimentaţie adecvată acestei boli, te ajută să ai o nutriţie optimă(abord crescut de vitamine şi nutrienţi), vei acumula lichide mai puţine în organism şi vei evita acumularea de toxine la nivel celular. Mai trebuie specificat faptul că, dieta se poate personaliza în funcţie de fiecare pacient, adăugând sau scăzând din nutrienţi.

 Cantitatea substanţelor nutritive din alimentaţie (nutrienţi) delimitează două mari categorii: macronutrienţii, acele substanţe care aduc energie (calorii): lipidele(grăsimile), proteinele şi glucidele(carbohidraţi), şi micronutrienţii, substanţe care nu aduc energie dar care sunt utilizate în diferite procese chimice din organism.

Din categoria de micronutrienţi , precum, Zincul şi Iodul, sunt esenţiali în funcţionarea normală a creierului şi pentru oase sănătoase şi puternice. Iodul este eficient în funcţionarea glandei tiroide, el metabolizează grasimile şi contribuie la energizarea şi dezvoltarea organismului. Sodiul menţine echilibrul corespunzător al lichidelor din corp, el contribuie la regenerarea pH-ului din sânge. Manganul contribuie la formarea oaselor şi produce energie, ajută la metabolizarea macronutrienţilor. Fierul este esenţial organismului în producerea celulelor roşii dar şi a limfocitelor din sânge. Clorura reglează nivelul de apă din celulele organismului şi menţine pH-ul celular. Magneziul contribuie la funcţionarea corectă a inimii. Aşadar şi macronutrienţii dar mai ales micronutrienţii sunt necesari în menţinerea unei stări de bine a pacientului dializat.

În insuficienţa renală cronică, alimentele se clasifică în următoarele categorii:
Proteine
1. cu valoare biologică crescută(VBM)- peşte, ouă, carne de orice fel, produsele din soia şi produsele lactate
2. cu valoare biologică scăzută(VBS)- acestea provin în majoritatea cazurilor din plante, cum ar fi:  pâine, cereale, legume, linte, fasole, mazăre, quinoa etc.
Acum că ştim ce alimente conţin proteine, să vedem ce acţiune benefică sau toxică au acestea în organismul bolnavului de IRC. O valoare crescută a proteinei, duce la creşterea valorilor ureei şi creatininei serice peste limitele admise. Rinichii sănătoşi pot îndepărta aceste  toxine, dar la bolnavii cu IRC nu. Apar ca simtome oboseală, greaţă, dureri de cap, un gust neplăcut în gură(metalic), lipsa poftei de mâncare, scădere în greutate.
Acţiunea benefică asupra organismului este, că fără de proteine scade masa musculară,  implicit scăzând şi greutatea corporală, iar imunitatea scade, astfel corpul uman nu mai poate lupta împotriva infecţiilor.

Lichidele
În această categorie de alimente putem include toate produsele ce conţin apă, cum ar fi: laptele, ceaiurile, cafeaua, supele, băuturile alcolice, sucurile, fructele şi legumele zemoase.
Un exces de lichide la bolnavul IRC are ca simtome edeme ale mâinilor, picioarelor şi a feţei, hipertensiune arterială şi dificultăţi în respiraţie, oboseală fizică, şi în cazurile grave, edem pulmonar. Un abord de fluide corect pentru un bolnav cu IRC este de 750 ml  pe zi plus echivalentul în apă a urinei excretată(de exemplu, dacă se urinează 500 ml, se poate adăuga încă 500 ml de lichide la consumul zilnic. Nu limita consumul de fluide dacă nu este necesar sau dacă consumul de sodiu nu este limitat!

Un alt element de care ne „lovim zi de zi, este şi sodiul(sau sarea). Este prezentă în aproape toate alimentele Pe care le consumăm.
Un adaos corect de sodiu este de 2000-3000mg/zi ( aproximativ o linguriţă de sare).O valoare normala pentru cei cu insuficienţă renală, este de 135-145 mEq/L, această valoare fiind aflată prin test ionometric.
 
Aşadar, să vedem cum putem scădea sodiul din alimentaţia zilnică:
– renunţaţi la sarea de la masă
– alegeţi condimente proaspete(legume şi rădăcinoase crude), evitaţi adaosul de „prafuri” pentru gust, care conţin foarte multă sare
– mâncaţi alimente proaspete, deoarece cele conservate(de tip fast food, conserve, salamuri)  conţin fosfaţi şi sodiu pentru conservare.
– gătiţi acasă(poţi şti sigur ce şi cât ai pus în bucate)
– citiţi etichetele de pe ambalajul produselor cumpărate(adaosul de sodiu, fosfaţi, E-uri) şi decideţi în funcţie de acestea dacă vă sunt benefice sau nu.
– dacă nu vreţi să gătiţi acasă, şi mergeţi într-un restaurant, aveţi grijă ce comandaţi!  Informaţi-vă dinainte ce meniuri au, căutaţi gustările cât mai puţin preparate, ba chiar puteţi cere să nu se adauge sare deloc.
După ce am detaliat cum am putea evita sodiul, să ne informăm şi ce simtome sunt când sodiul depăşeste limita normală.
Simtomele sunt următoarele: sete, hipertensiune arterială, creşterea în greutate(sodiul menţine apa în organism, astfel apărând edemele).  Consumi mai puţină sare= mai puţină senzaţie de sete, mai puţină retenţie de apă!

Potasiul
Este un mineral  care ajută ca nervii şi muşchii să funcţioneze normal.
O valoare normală a potasiului este cuprinsă între 3.5-5.5mEq/L. Dacă se depăşeşte valoarea de 5.5, apare hiperkalemia (prea mult potasiu în sânge). Apar bătăi neregulate ale inimii(palpitaţii), slăbire musculară, crampe abdominale, stări de vomă, vertij, scaune diareice, amorţirea degetelor la mâini şi picioare, dureri de membre inferioare, şi în cele mai grave cazuri stop cardiac. Dar şi o valoare mică a potasiului poate cauza neplăceri. Dacă scade sub valoarea de 2,5 apare starea de slăbiciune, ameţeală, tahicardie(puls foarte mare). Pentru bolnavii care mai au diureză, ar trebui să ştie că potasiul se mai elimină şi prin urina excretată.
 
Listez mai jos , în funcţie de cantitatea de potasiu pe care o conţin, fructele şi legumele cu care ne putem echilibra valoarea potasiului.
– primul loc, cu cantitatea cea mai mică de potasiu, este considerat fructul de afin
-merele(un măr pe zi)
– strugurii, perele, cireşe, prune, caise, pepene verde sau galben, sunt toate cam la aceeaşi valoare
– leguminoase-varza şi conopida,roşii şi castraveţi,salata
Citrice-kywi,banane,grapefruit,mandarine, smochine, portocale, lămâia, ananas, sunt toate cam cu aceeaşi cantitate de potasiu.

În funcţie de necesarul de potasiu, pe care vi-l recomandă doar medicul, după ce s-a efectuat analiza pentru potasiu, vă puteţi alege fructele şi legumele cu care să puteţi să-l ţineţi într-un echilibru valoric normal. Trebuie ştiut că, prin fierbere şi aruncarea apei în care au fiert, fructele şi legumele îşi pierd din potasiu!
 
Fosforul

Este un mineral care ajută la menţinerea sănătoasă a sistemului osos. O valoare optimă este cuprinsă între 3.0 şi 5.0 mg/dl. Împreună cu vitamina D3, ajută la asimilarea calciului în oase şi ţesuturi. Dacă valoarea lui creşte, şi nu mai există un echilibru valoric între calciu, fosfor şi magneziu(2/1/1), atuci apare riscul de hipocalcemie în oase. Organismul are nevoie de calciu pentru orice mişcare, pentru orice înseamnă consum de energie, dar neputând asimila calciul din alimentaţie, îşi ia necesarul de calciu din oase. Astfel oasele se decalcifică, pierzându-şi din rezistenţă, putându-se fractura foarte uşor sau  îşi schimba aspectul(se curbează), deformând mersul. La copii , care sunt în creştere, din lipsa calciului din oase, rămân nedezvoltaţi(minioni). Totodată calciul din alimentaţie, nefiind asimilat, se va depune pe articulaţii(artroza), pe artere(artereoscleroza), pe vene(insuficienţă venoasă) şi în cavitatea inimii(insuficienţa cardiacă).
Simtomele unui nivel crescut de fosfor sunt:

– Mâncărimi la nivelul pielii
– dureri articulare
– Uneori mai apar şi vertijuri(ameţeli) şi lipsa poftei de mâncare

Dacă aveţi niveluri mari de fosfor în sânge, ar trebui să înlocuiţi unele alimente bogate în fosfor cu cele cu conţinut scăzut. De exemplu peştele, care are un conţinut mare de fosfor, se poate înlocui cu carnea de pui, cu un conţinut destul de mic, mai ales dacă este fiartă. Brânza se poate înlocui cu Tofu, un sortiment de brânză din soia, cu un conţinut foarte scăzut de fosfor. Laptele se poate înlocui cu laptele din soia, uleiul dublu rafinat se poate înlocui cu uleiul virgin de măsline, foarte sărac în conţinut de fosfor. Se elimină în totalitate alimentele prăjite, de tip fast food, grăsimile animale şi conservanţii pe bază de fosfor.

Cu o alimentaţie corectă pentru IRC, puteţi avea o sănătate echilibrată şi de calitate pe tot parcursul vieţii!

Acest articol a fost publicat în DIALIZA RENALĂ și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Demonstraţi că nu sunteţi un robot *