„Speranța dăruiește viață”

Iată că, am păşit iute spre anul 2015. Cu zăpadă din belşug, cu frig de „crapă pietrele, cu vise care urmează să le realizăm în acest an, călătorim spre culmile cele mai înalte ale vieţii.

Nu am mai reuşit să vă urez un călduros „La mulţi ani” de sfârşit de an, dar o fac acum. După un an cu o activitate intensă, cu multe realizări, participări la competitii de blogging, construirea unui brad împodobit de 2,2 m înălţime, din piese origami, şi multe dintre aceste realizări nu le mai specific deoarece le consider minore, am considerat că avem nevoie de puţină relaxare, de ieşire din rutina zilnică. Chiar dacă suntem tineri bolnavi de insuficienţă renală, vrem să ne integrăm în viaţa socială ca şi oamenii sănătoşi.

Aşadar, la sfârşit de an 2014,
Asociaţia Solidaritate şi Empatie „Claudia Safta”
care îl are ca preşedinte pe domnul Emanuel Ungureanu a organizat şi în acest an tabară, în care tineri şi copii cu insuficienţă renală şi transplant, să poată petrece un revelion de vis . Sub sloganul „Speranţa dăruieşte viaţa”  45 de tineri am petrecut 7 zile memorabile, într-un spaţiu ospitalier, în incinta hotelului Univers T.

Pe data de 27 a lunii Decembrie 2014, am pornit la drum. După şedinţa de dializă, eu şi cu colegul Ionuţ, am mers spre gară, unde ne-am întâlnit şi cu Cezar şi Ştefania. Cei patru muschetari…..dar care erau doar trei şi o muschetăriţă. Ne îmbarcăm în tren pe la ora 13.20 şi pornim. Un tren „luxos” cu uşi culisante acţionate de un senzor, cu camere video în interior, că…de…poate vrea cineva să mai vadă vreo frumuşică prin tren. Până aici totul este ok. Când vedem scaunele……nu a mai fost ok. Parcă eram într-un autobuz de demult uitat. Două rânduri a câte 2 scaune, foarte incomode. Am rezistat eroic timp de 12 ore. Printre minute de somn incomod, printre glumiţe făcute cu ceilalţi, am ajuns şi la destinaţia mult dorită. Era ora 1 trecute fix. Am avut o primire călduroasă din partea recepţionerului.  Repede am urcat la camere, căci ni se cam închideau ochii de somn, şi dimineaţa trebuiam să fim fresh la întâlnirea cu gaşca.
Am aşteptat cu nerăbdare să se facă duminică. Ne-am reântâlnit cu colegii din gaşcă. Nu au lipsit emoţiile revederii şi a întâlnirii cu noii colegi.Prima zi a trecut fără a a fi observată. Unul câte unul, au sosit din Bistriţa, Braşov, Maramureş, Irina şi Marius (Galezii),cu gaşca din sudul ţării, toţi voioşi şi plini de energie, gata de o distracţie pe cinste.Am avut o mulţime de activităţi, care mai de care mai interesante, menite să ne facă să uităm în această perioadă, de această boală cumplită, numită insuficienţă renală. 

„Intrarea” în prima zi a taberei, am făcut-o cu împodobirea bradului. Chiar dacă erau două zile după Crăciun, sentimentul de bucurie a rămăs neschimbat. Era aceeaşi atmosferă feerică şi fermecătoare a sărbătorilor de iarnă. Dar nu am împodobit un brad natural sau artificial…..ci un brad unicat.
 

Un brad de cca 2,20 m, construit în tehnica origami, de către subsemnatul, pe care l-am împodobit cu globuleţe, steluţe şi ghirlande , toate făcute manual din piese origami. A urmat o repriză binemeritată de şutting foto,  pentru memorarea ca amintire. O poză de grup cu dl Emanuel şi cu conducerea Hotelului Univers T , condusă de dl director Valentin Lungu .
Următoarea zi a venit neobservată. A urmat un concert de colinde susţinut de artistul  Bogdan Curta  care ne-a umplut inimile de bucurie cu colinde, cântate cu o voce inegalabilă.
Ne-au mai încântat cu prezenţa şi instructoarele de zumba
Damacus Ramona şi Alina Cocuţ
care ne-au făcut o demonstraţie de zumba, printre participanţi la dans fiind şi energica Paula  şi cu melodioasa Sofia.

Totodată, aceste două profesioniste în zumba, au „pus la bătaie” măiestria lor şi ne-au sprijinit pentru a reuşi să se strângă fondurile necesare acestei tabere. O seară specială am avut şi alături de
Lorena Someşan ,nutriţionist dietetician, care a explicat pe înţelesul tuturor, valoarea alimentaţiei naturale(fără conservanţi) în insuficienţa renală. Ce alimente trebuie să combinăm zilnic, ce cantitate şi ce valoare energetică o au fiecare aliment.

Nu a lipsit şi reportajul de marţi seara realizat de postul  Protv, în care au luat cuvântul dl Emanuel Ungureanu, Florin, Mitică şi administratorul acestui blog. S-a filmat aproape o oră şi s-a difuzat 3 minunte….maxim. Se pare că lumea nu este interesată decât de crime, furturi şi violuri, nu de un eveniment unic în România, la care, cu o mână de fier şi un suflet mare, dl Emanuel a chibzuit luni întregi pentru a putea aduna fonduri. Dar aceasta este realitatea, şi trebuie să o ignorăm.

Timpul trecea şi deja era ziua de 31 decembrie. Zi de sfârşit de an. Când toţi eram emoţionaţi. În curând se sfârşea anul, lăsam în urmă trecutul şi primeam speranţa noului an. Petrecerea a început de cu seară, venind fiecare după cum au vrut. Toţi îmbrăcaţi eleganţi, cocheţi, cu chef de distracţie. S-a dansat fără oprire aproape toată noaptea. Ora 12 am întâmpinat-o afară, într-o ploaie magică de artificii, îmbrăţisându-ne unul câte unul, bucuroşi că am mai păşit într-un an, care sperăm să fie la fel de bun ca cel trecut sau….. de două ori mai bun! Am petrecut în continuare toată noaptea, cum nu am mai făcut-o de vreo 14 ani. Mi-am luat revanşa. Nu voi uita niciodată acest revelion de poveste.

Dar să nu credeţi că tabara s-a încheiat a doua zi după revelion. A urmat ziua  Secret Santa în care fiecare dintre noi, a primit o sumă de bani, din care a trebuit să facă un cadou unuia dintre colegii din tabără. A extras fiecare, în secret, un bileţel pe care scria numele căruia trebuia să îi dăruiască cadoul. Un proiect frumos realizat de Paula. În afară de Secret Santa, unii au mai primit tablete, pentru a putea comunica cu colegii din gaşcă, s-a mai dăruit o sumă de bani din care să îşi cumpere ce îşi doreşte fiecare, cadou de început de an.
Printre jocurile de rummy, de cărţi şi jocuri video, a mai urmat şi o seară artistică, în care au fost invitate două doamne suave, cu o bogată experienţă în arta pictatului.

Doamna Elena Amariei , şefa catedrei de desen la o cunoscută universitate din Cluj Napoca, şi care mi-a oferit cea mai mare surpriză din tabără. Mi-a mărturisit în urma conversaţiei, că este de baştină din localitatea în care locuiesc şi eu. O adevărătă surpriză!
Să nu omit să precizez şi pe doamna Liliana ,de la Asociația Derzelas, care ne-a încântat şi în acest an cu prezenţa sa. Ne-au dat sfaturi în folosirea acuarelelor, cum să ne alegem proiectul pentru pictat……să ne lăsăm imaginaţia să se transforme în culoare.
O invitată de seamă de vineri seara, a fost şi distinsa doamnă scriitoare Hanna Bota, care ne-a umplut sufletele de bucurie şi speranţă, trasmiţându-ne din energia ei spre lăuntrul corpului nostru. Ne-a învăţat cum să concentrăm energia din palme şi să o transmitem în întreg organismul, în locurile unde este mai mult nevoie de ea. Un lucru nou descoperit, care stârneşte curiozitatea oricui.
Penultima zi din tabără am petrecut-o de dimineaţă la dializă, iar pe urmă s-a mers în excursie la Salina Turda, un loc misterios şi totodată relaxant, unde poţi petrece o zi liniştită într-o atmosferă ……”de sare”….în bucate.

Şi iată că, vrem nu vrem, a sosit şi ziua de duminică. De această zi nu prea aş vrea să mai spun ceva. O zi a despărţirilor. De dimineaţă au început să plece spre casele lor cei dinspre Bucureşti, Craiova, Tulcea, mai târziu și Braşovul şi Bistriţa, rând pe rând aproape toată gaşca. Doar noi patru din Bacău am plecat seara mai târziu, lăsându-i pe cei patru maramureşeni să îşi petreacă noaptea în hotel.
Frumoase sunt întâlnirile, dar grele sunt despărţirile.
„Speranţa dăruieşte viaţa” este sloganul sub care vom continua să sperăm şi să luptăm, pentru a mai câştiga încă un an, în lupta cu această boală cruntă.

Mulţumim organizatorilor, şi în special domnului Emanuel Ungureanu, mulţumim sponsorilor, care ne-au sprijinit necontenit în finanţarea acestei tabere, mii de mulţumiri voluntarilor împlicaţi în această acţiune, şi nu în ultimul rând mulţumim gazdelor noastre, Univers T, care s-au implicat cu toată priceperea, pentru a avea 7 zile de vis într-un spaţiu plin de ospitalitate.
Aşteptăm cu nerăbdare sfârşitul anului, pentru a putea revedea colegii în cadrul acestui hotel.

Acest articol a fost publicat în DIVERSE și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la „Speranța dăruiește viață”

  1. Maria Calin spune:

    Mă bucur pentru voi și îmi pare bine că mai sunt și Oameni cu O mare în țara asta care fac ceva pentru semenii lor mai puțin norocoși. Eu, om fără problemele voastre, nu am reușit să mă distrez atât de frumos ca voi.Bravo! Dacă tu te-ai simțit bine,mie îmi este deajuns. Respectul meu domnului Ungureanu și tuturor care v-au dăruit aceste seri de neuitat. Bucuria voastră de acum, precum și bucuriile din anii ce vor urma este cea mai mare răsplată pe care o poate primi cineva. La mulți ani, dragilor. Să vă bucurați mereu! Sufletul vostru frumos merită asta și chiar mai mult.

    • nicu despa spune:

      Mulţumim Maia! Chiar ne-am distrat foarte fain. Nu am mai petrecut cam de vreo 14 ani în felul acesta.
      Toţi merităm, măcăr o dată pe an, să uităm de suferinţă şi de griji……inclusiv prietena mea dragă Maria.
      La mulţi ani şi ţie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Demonstraţi că nu sunteţi un robot *