Dializa la copii-partea a II-a

Continuăm, astăzi, cea de-a doua parte a dializei la copii. Mai jos detaliăm, sper că pe înţelesul tuturor,etapele prin care un copil este pus pe un rinichi artificial. Cateterizarea si punctionarea sunt etapele destul de dificile, prin care un copil îşi poate continua viaţa.

 Aşadar, puncţia percutanată la copiii mici şi nou născuţi se face pe un vas descoperit. Se puncţionează arterele femurală, humerală, radială sau vena safenă, cefalică, b azilică, jugulară, subclaviculară, pentru recoltarea sângelui şi a unei alte vene potrivite pentru repeţiizarea sângelui. în acest scop, se folosesc ace de puncţie adecvate.

Cateterizarea venei cave inferioare se face după tehnica Seldinger, cu ajutorul unui cateter cu două lumene sau două catetere, păstrând intre extremităţile lor interne o distantă de aproximativ 3 cm.
Avantajele acestor catetere constau în faptul că au extremitatea externă la îndemână, sunt uşor de manevrat şi sunt plasate profund în vase mari, oferind un debit sanguin mare.

Aceste catetere se pot folosi şi între dialize, pentru perfuzarea de soluţii hipercalorice sau hiperosmotice. Permit măsurarea presiunii venoase centrale.
Cateterele sunt confecţionate din polivinilclorid sau din polietilen (nu se folosesc catetere din teflon ori cauciuc siliconat, rău tolerate de ţesuturi şi vase). Se evită, în acest fel, tromboflebitele şi flegmoanele.
Datorită ţesutului grăsos subcutanat, adesea bine reprezentat la nivelul coapsei şi sub plica inghinală, vena safenă internă se descoperă chirurgical. Astfel, se evită hematoamele şi tromboza vasculară prin puncţie percutană.
Venele periferice ale membrelor toracale şi pelvine sunt adesea lezate prin solicitare în terapia intensivă, rămânând nemodificate doar vena safenă internă, vena femurală, vena jugulară şi vena subclaviculară.

La sugari şi copiii mici există pericolul flegmoanelor la nivelul abordării vaselor, datorită intertrigoului, infecţiilor cutanate din sfera ano-genitală, precum şi datorită dificultăţilor de păstrare a igienei locale. Uneori cateterizarea arterei femurale poate duce la ischemie periferică, cu tulburările consecutive în teritoriul său.
În afara stadiilor avansate ale intoxicaţiilor exogene, în cazul retenţiilor hidrice mari rinichiul artificial (edem cerebral, edem pulmonar, poliserozite) ori în cazul altor situaţii ce pun în pericol viaţa copilului, hemodializa nu este atât de urgentă încât să nu se poată aştepta instalarea unui şunt.
 Accesul la vase se poate realiza printr-un şunt de teflon silastic pus la membrul inferior sau membrul superior.
Şuntul extern este indicat în cazul insuficienţei renale acute sau al decompensării unei insuficienţe renale cronice. La copiii sub 20- 30 kg greutate, şuntul extern se montează la nivelul regiunii proximale a extremităţilor, deoarece lumenul vascular este redus. Se vor aborda artera humerală ori cea femurală şi o
venă invecinată, corespunzătoare.

Chirurgi cu experienţă şi având la dispoziţie materiale corespunzătoare au reuşit cateteizarea vaselor
distale ale membrelor (artera radială ori tibială posterioară şi o venă corespunzătoare) chiar la copii sub 10 kg greutate, obţinând un debit sanguin de 180 ml/minut (Scribner, Quinton).
În pediatrie, pentru tratamentul prin dializă intermitentă de durată, pot fi abordate
următoarele vase:
– artera radială şi vena radială superficială (bucla de silastic care rămâne sub piele trebuie să fie la 5 cm de articulaţie, pentru a
nu deranja mişcările mâinii);
– artera tibială posterioară şi vena safenă intemă;
– artera humerală şi o venă superficială
învecinată (bazilică sau cefalic[);
– artera femurală superficială şi vena safenă internă;
– artera femurală profundă şi vena safenă intemă;
– artera femurală superficială şi vena femurală (şunt Thomas).

Dintre şunturile existente, şuntul de teflon silastic cu buclă de 1800 este preferat, deoarece, prin ancorarea sa subcutanată corectă, nu riscă să alunece şi să iasă în intervalul dintre dialize. Manipularea piesei extracutanate
prin vasele de sânge,ieşind  din vas, irită intima, incovenient mult redus la piese cu buclă

Sursa informaţii:
„Rinichiul artificial şi alte metode de epurare extrarenală” de prof Nicolae Ursea
Google.ro

paginamedicală.ro-foto

Acest articol a fost publicat în DIALIZA RENALĂ și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Demonstraţi că nu sunteţi un robot *