Moș Ion Tocmai și-a cumpărat motorizată

Bună să vă fie inima, dragii moşului. Iată că am venit să vă povestesc o întâmplare….întâmplătoare, care se petrecu la șezătoarea de pe banca de la ţaţa Floarea.
De spus v-am mai spus, că mă numesc Ion, iar toţi îmi zic moş Ion. Nu ştiu eu ce au cu mine, că eu la cei 70 de ani trecuţi, mă simt ca un tinerel în floarea vârstei. Dar să las astea în voia celui de sus şi să vă povestesc întâmplarea, că acuş se face seară şi trebuie să merg iar la sfatul bătrânilor de pe marginea şanţului.

Mai zilele trecute, seara, pe la ora opt trecute fix, când soarele dădea peste culmea dealului, când te pişcă ţânţarii de îţi vine să o iei la sănătoasa, când oamenii în putere se strâng pe lângă casele lor pentru a-şi odihni oasele, noi, „tinereii” satului, ne adunasem la consiliu la ţaţa Floarea pe banca de la poartă. Că nu era să treacă ziua, şi să nu ne întrunim la radio şanţ, cum îi mai spuneau unii.

 Acolo veneau toţi vecinii, şi Şile a lui Măria, şi Nae din capătul satului, Gheorghe a Saftei, şi încă vreo câţiva, cu o ştire nouă, ba că aia s-a despărţit de unul, ba să vezi cum umblă fetele mai mult dezbracate, că cică se măresc pensiile……ştiri de actualitate nu glumă. După ce discutăm vreo două ore, vine şi ţaţa Floarea, plină de voioşie, îmbracătă de sărbătoare, cu o năframă nouă, de parcă o apucase vremea de ducă, şi trebuia să fie cât mai cochetă. În mână ţinea o „maşinărie”, mai cât o cărămidă. Ne holbăm cu toţii la ea, cu ochii cât cepele, şi tindem a o întreba, toţi o dată, de parcă eram în armată:
– Ce ţii în mână ţaţă Floare? Nis-caiva meşteşuguri pe care le mai meştereşti dumitale?
– Nuuuu, dar ce crezi că mai am timp de lucrat ceva? Acesta este un telefon
cu care pot să vorbesc cu copii de peste hotare, ba mai pot să intru şi pe internet, că este foarte inteligent.
Rămăsese-m toţi cu gurile căscate de parcă eram la doctorul de dinţi de la dispensarul comunal.
-Şi pe semne că ai descoperit vreo comoară în capătul grădinii, îndrăznesc eu a o întreba.
– Ba chiar am descoperit o comoară. Se numeşte
Tocmai.ro

şi de acolo poţi vinde şi cumpăra tot ce iţi doreşte sufletul dumitale. Ia uite la mine ce frumos sunt îmbrăcată. Am dat acolo pe modă şi articole personale şi mi-am luat sandale, o fustă şi un batic nou.
Stăteam cu toţii şi ascultam plini de uimire, cum vecina noastră descoperise aşa „comoară”.

După o clipă de linişte, în care ne făceam tot felul de gânduri, începe iar tuşa să povestească, de parcă chiar era cu gura spartă şi nu mai putea opri vorbele să iasă.
– Am mai făcut comandă şi de un
aspirator

căci aşa sunt toate doamnele. Nu mai dau cu mătura, plimbă aspiratorul prin casă şi totul iese lună de curat.
Dar staţi să vă spun ce este mai interesant, şi de care sigur o să vă minunaţi.

Transportul este suportat de către Tocmai.ro şi se face prin firma de curierat rapid, oameni buni, şi când ajunge maşina cu lucrurile care le-ai cumpărat, acasă, te lasă să deschizi pachetul. Aşa poţi evita situaţia în care coletul să nu conţină produsele comandate.
– Gratuit? strigăm cu toţii o dată….
– Da da daaa…..moş Ioane, vara asta Tocmai.ro plăteşte transportul.
– Păi am o bicicletă pe care nu mai pot plimba, şi aş putea să o vând. Pe urmă să mai pun restul şi să îmi cumpăr o cositoare, că picioarele nu vor să mă mai slujească în timp ce trag de coasă.
Vine vecina, şi se apucă de facut „mişmaşuri” pe cutia aia pătrată, de îi zicea ea telefon.
– Hai să vedem ce găsim. Dăm o căutare pe internet, accesăm Tocmai.ro.
 Poc cu degetul o dată pe un buton şi zice
– În categoria
maşini şi unelte agricole 

am găsit un anunţ cu ceea ce doreşti matale. O cositoare, cu un motor pe benzină, şi care nu este aşa de scump.
Ne înghesuiam cu toţii să vedem, că cică are şi poze produsul.
– Doamneee, dar ce bună mi-ar mai fi! Ia fă comanda ţaţă, că o să scot banii de la „saltea” , şi o să îi pun eu înapoi când voi vinde bălţata din bătătură.
– Gata moş Ioane, am şi cumpărat-o. În câteva zile vei avea cositoare.

Şi uite aşa, eu om bătrân, am cumpărat de pe Tocmai.ro o cositoare. De acum încolo o să avem ce povesti în fiecare seară. Cum am pornit la coasă cu motorizata, cum a mai căutat vecina Floarea nu ştiu ce pe site, şi cine ştie ce om mai descoperi pe acolo. Nu îmi rămâne decât să îi mulţumesc vecinei pentru cele descoperite în ziua aceea, şi să vă sfătuiesc şi pe voi, dragii moşului, să puneţi anunţ dacă aveţi ceva de vândut, sau să cumpăraţi, căci acolo găseşti orice îţi pofteşte inima.

Acest articol a fost publicat în CONCURSURI și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Demonstraţi că nu sunteţi un robot *