Grădina model a lui moș Ion

Viaţa la ţară este râvnită de toţi, pentru că aduce un plus de valoare fiecărui om de pe meleagurile româneşti.
Şi iată aşa îmi încep eu destăinuirea…..

Mă numesc Ion, şi sunt de o vârstă cam trecută, dar ce mai contează câţi ani am când eu nu îi simt? ….Păi la cei 70 de ani trecuţi toţi îmi zic moş. Nu mă bucur prea tare dar …..se bucură alţii când o să ajungă şi ei ca mine. Cred că deja v-am plictisit spunând acestea, aşa că vă voi spune şi altele….
Ţăran am fost în vremurile de demult, şi am rămas cu aceeaşi îndeletnicire şi acum. În zona în care locuiesc este totul ca în basme……dimineţi cu câmpuri înverzite scăldate în lacrimă de rouă, codri seculari în care doinesc păsările pe o tonalitate care îţi alină orice suferinţă, cu ape repezi si curate, ce curg spre vale, strecurându-se ca într-un labirint printre pietre, totul …..este ….viaţă.
Aici în acest peisaj mirific îmi am şi eu, moş Ion, casa şi draguţa de gradină.

 Pe lângă casă am cam 1 ha pe care plantez an de an, prin rotaţie, culturile de leguminoase, pe partea dinspre vest am plantaţi o mulţime de dovlegei, varza, pentru că este mai tomnatică am sădit-o pe partea dinspre nord, dar să vă spun ca nu am uitat-o şi pe Joiţa, văcuţa din bătătură, şi i-am cultivat şi ei nişte porumb şi grâu, căci fară mâncărică bună nu mai dă lapte gustos.
Dar gata…..m-am fălit destul cu gradina. Să vă spun altele…..

Ştiţi că acum îmi dau seama că am peste 70 de ani? Acum când trebuie să merg la praşilă, când trebuie să merg la cosit? Nu mă mai ţin picioarele prea bine, spinarea mi s-a cam gârbovit…..mă cam lasă motorul. Dar să nu credeţi că am renunţat în ami întreţine gradina de zarzavaturi si să nu cosesc iarba pentru Joiţa.
O să spuneţi ca vă mint. Dar ia uitaţi-vă

ce maşinărie mi-am luat. O alimentez cu benzină, îi pun tot ce îi trebuie şi la muncă …… Are putere mare, are şi roţi şi nu trebuie cărată în spate, doar o pornesti şi o ghidezi pe unde trebuie cosit şi treaba e gata în cel mai scurt timp. Ba încă pot să merg si la vecinul Costică să îl ajut şi pe el, căci are o răchie de prună de acu un an, când iei o gură ţi se zburleşte părul în cap……dacă îl mai am şi pe ăsta, că de….mă părăseşte şi acesta acum când mă simt în floarea vârstei.

În această primăvară am primit cadou de la un băiat de-al meu, plecat prin ţări străine, o altă maşinărie

 cu motor diesel în patru timpi de 9 cp. Ajutor de nadejde în gospodăria oricărui ţăran. Îi montezi accesoriile de care ai nevoie şi lucrările din gradină ies precum scrie la carte. Montez plugul şi pot face arătura, dau jos plugul şi aşez freza iar pământul îl mărunţeşc, tot cu el fac şi însămânţarea, când este timpul de praşilă îi schimb accesoriul şi merg şi prăşesc, îl folosesc şi la irigat, si la stropiri, şi în recoltarea şi transportul recoltei…..la toate lucrările. Aşa este că nu vă vine să credeţi?
Ştiu cum este, şi eu am avut aceeaşi îndoială, până când iată-mă în culmea satisfacţiei.
Am o grădină model, de mă invidiază toţi vecinii, merg mai drept deoarece nu am mai tras de coasă tot timpul, nu mai stau gheboşat cu sapa în mână, economisesc şi bani pentru că nu mai trebuie să chem căruţaşul să îmi transporte recolta……

Se spune de multe ori că atunci când esti bătrân dai în mintea copiilor. Ce credeţi voi, este aşa? Ştiţi de ce vă întreb? Mai zilele treccute mi-am propus să îmi cumpăr şi un tractoraş. Unul agricol, cu care să mă pot descurca eu pe ici pe colo. Dar cu ce bănuţi? Gânduri peste gânduri, planuri fara efect, întrebări…..fără răspuns. Mă gândeam eu…..scot banii de la saltea, că pentru copârşeu s-o mai gasi el cineva să îmi facă, iar restul fac o rata şi gata îl cumpăr. Aşadar, aştept până se va afişa în

promoţiile de aici

şi tractoraşul pe care vreau să îl am în bătătură, căci nu voi rămâne eu om bătrân şi fără de utilaj pe patru roţi.

Dacă veţi trece vreodată prin locurile noastre, prin Cucuieţii din vale, să veniţi şi pe la moş Ion să vedeţi ce gradină cu de toate are.Castraveţii iţi fac cu ochiul doar cât îi vezi, roşiile mari cât capul dau să roşească în razele soarelui, ardeii cresc într-o zi cât alţii în şapte, de parca vor să intre în cartea recordurilor, nu mai zic de vinete, ceapă varză şi alte leguminoase, care vezi cu ochii cum cresc. Şi să vedeţi livada din capătul gradinii…..Toţi pomii sunt plini de viaţă. Am adus apă din pârâu cu o  motopompă  şi le-am montat un aspersor, ca să nu sufere de secetă.

Sunt eu bătrân, dar cu aşa dotări mecanizate, să mai fiu sănătos încă vreo 70 de ani, şi grădina va fi mereu….zâmbitoare şi primitoare.

Acest articol a fost publicat în CONCURSURI și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Demonstraţi că nu sunteţi un robot *