O tură cu bicicleta la inceput de primăvară

Toată iarna  bicicleta Hardtail  

 a stat în hibernare în magazia din spatele casei. Nu sunt chiar asa de împatimit ca sa scot bicicleta si iarna, dar chiar dacă as fi scos-o, nu aveam cauciucuri pentru iarna.

Dar de cum a venit primăvara si zăpada s-a topit în razele soarelui,   bicicleta mea
 a prins curaj şi aproape că a iesit singură din magazie. Bineînţeles că a trebuit curăţată, mângâiată, discutată, umflate roţile şi abia apoi scoasă Toreda la plimbare. îi spun asa pentru că de multe ori ma aruncat din şa precum un taur în corida.

Dar Toreda parcă nu mai are rabdare sa stea. Vrea neapărat să urce pe traseu montan. Zis si făcut. Câteva zile libere la final de săptămână… Caldura mare în Dărmănesti… E un moment potrivit pentru încă o tura cu bicicleta. Trec în revista lista „de facut” si cel mai potrivit traseu ar fi să traversez muntele Bâsca pe valea Uzului spre Miercureaciuc……destule lucruri interesante de văzut.
Câteva telefoane date, si mi se alatura câţiva prieteni, unul dintre ei fiind la prima călătorie cu bicicleta la munte. Joi seara burdusim portbagajul masinii, punem trei biciclete deasupra plafonului si suntem gata de drum.

Ajungem cu bine la Poiana Uzului, parcăm masina la o pensiune, intram sa ne răcorim cu ceva, cerem cazare peste noapte, urmând ca în zori sa începem tura pe munte. De dimineaţă plecăm pe drumul încă asfaltat spre culmea muntelui.
Facem o scurta vizită la cascada Nasoala, pentru ca unii dintre noi nu o vazusera niciodata si era pacat sa o ratam fiind la o sută de metri de noi. Acum urcam. Panta are diferite grade de înclinatie, de la unele lejere si usoare, la unele ceva mai solicitante. Dar e bine deocamdata. Stiu ca spre final va fi partea cea mai grea. Mai facem o pauza la un izvor gasit pe drum, unde mancam si ne odihnim pe o bancuta amenajata in apropiere. Asa ca pornim si urcam. Mai gasim si zone cu noroi, insa ce e mai rau va fi când vom traversa prin inima muntelui.

La umbra e foarte placut si avem noroc ca drumul se tine tot pe sub pomi, urmand cursul unui parau. Urcam deocamdata usor, prilej pentru ceilalţi de a-si intra treptat în forma. Traversăm apa râului Uz de mai multe ori si ne oprim pe un pod ca să  simţim îndeaproape răcoarea.
Ni se făcuse tare sete, dar se ivise si soluţia. Un izvor iesit în cale atunci când proviziile de apa se cam împutinasera e un prilej de bucurie. Dacă tot avem de baut, luam si pauza de masa.
După o masa luată în graba, pornim spre culme. Tot drumul nu am întâlnit ţipenie de om, dar acum se auzeau motoare venind în grabă. Erau doi maghiari pe ATV-uri puternice. Căutau un drum, dar precum nu stiam limba maghiara, nu am reusit să ne înţelegem.

Ajungem în cele din urmă în vârful muntelui Bâsca, facem o pauza de 10 minunte, si pedalam în continuare spre Oclos si Sânmartin. Drumul este foarte denivelat, dar reusim cu brio să trecem peste toate înconvenientele. Mergând, pe un drum forestier, dăm peste o mlastină care se întindea pe toata suprafaţa drumului. Ne strecurăm pe margine, spre padure, si reusim să trecem. Dar din spate se auzi deodata un bâzâit de gâze. Când întorc capul să văd ce este…..venea înspre noi un roi de albine….sau viespi….nu stiu ce mai erau, că am uitat că de fapt era panta si mergea greu. Am pedalat cu viteza, si am reusit să scapam de nenorocire.

Drumul e o nesfarsita succesiune de curbe, fara a urca sau cobori foarte mult, asa ca ne deplasam destul de rapid pana la urmatorul punct de interes. Si iar pe curbe, daja mânati de la urma de soarele care apune. Traseul e foarte putin circulat si astfel ne bucuram în voie de peisaje.

Spre seară ajungem la obiectivul stabilit, un sat dinspre Miercureaciuc. Ne cazăm la un localnic. Dupa o masa bogată în slană si ceapa, ne serveste badea Ghiuri cu o palincă, de îţi ia foc gura dacă încerci să o bei. Noaptea a trecut aproape neobservată, deoarece eram frânţi de oboseala.

A doa zi debuteaza cu un mic dejun gustos, nu foarte încarcat,dar din care nu a lipsit slana, si cu pregatirile de drum. Unora le-a luat ceva mai mult decat altora la reglarea pinioanelor si pregătirea bicicletelor
 pentru drumul de întoarcere. Dupa ceva lupte cu natura ce ne-a invadat calea ajungem, bineânteles câ pe acelasi traseu, în locul de unde plecasem. Drumul anevoios, mlastinile si bolovanii….nu au afectat deloc
bicicletele 

La masina ne schimbam, ne stergem, urcam biclele sus si pornim catre casa. Aceasta este doar prima tura la munte pe acest an. Am realizat doar o mică parte din ce mi-am propus să experimentez alături de bicicleta mea Toreda, prin muntii Carpaţi.

Acest articol a fost publicat în CONCURSURI și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la O tură cu bicicleta la inceput de primăvară

  1. stefy spune:

    Cu bicicletele de la Bike Zone,poţi pedala pe orice drum anevoios,sunt rezistente şi făcute pentru astfel de trasee.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Demonstraţi că nu sunteţi un robot *