Viata ca o scena

Arta teatrala a cunoscut multe perioade de evolutie sau stagnare, publicul fiind mai mult sau mai
putin interesati de acest fenomen, după vremuri si vremi.

Un exemplu de remarcat pentru evolutia favorabila a teatrului a fost perioada de dupa cel de-al
doilea razboi mondial si anii de dinainte de revolutia din anul 1989.

Salile erau în permanenta pline, deoarece teatrul explica si exprima nevoia de libertate, atît pe cât
era posibil.

O ascendenta continua a avut-o si Teatrul Evreiesc de Stat care timp de aproape 130 de ani a
rezistat tuturor regimurilor politice si celor doua razboaie mondiale.

Din anul 1876, de când a fost înfiintat,Teatrul Evreiesc si-a desfasurat activitatea neîntrerupt. Dupa
perioada celui de-al doilea razboi mondial, când a avut o evolutie nefavorabila, si deosebit de grea,
teatrul a devenit o institutie de stat.

Pe scena teatrului au fost oferite publicului numeroase creaţii ale clasicilor literaturii idiş, ale unor
dramaturgi evrei de seamă. A oferit posibilitatea de afirmare a unor actori de talie mondiala, cum
este si Leonie Waldman-Eliad sau Rudy Rosenfeld, si cea pe care o admira toti iubitorii de teatru, Maia Morgenstern

Ei au demonstrat impresionantele lor resurse interpretative în drama, comedie cât si în spectacole
muzicale.

Îmi amintesc perioada de trista amintire, a anilor 80, când înca mai copilaream, de serile când era
difuzat la radio teatrul radiofonic.

Replicile mă proiectau în povestea difuzata de actorii nevazuti.Trăiam cu intensitate spectacolul,
inchipuindu-mi jocul actorilor, ca și cum aș fi fost in fotoliul din sală.

Ma fascinau foarte mult piesele de teatru în care juca destinsa Maia Morgenstern,
Îmi imaginam piesa de teatru, Jocul regilor sau Blestemul iubirii, stând pe un scaunel în fata
radioului, de multe fiind atât de transpus și dus de val, încât începeam sa aplaud atunci când se
încheia sceneta.

Acest lucru se întâmpla datorita faptului ca desi ne doream nespus de mult sa mergem la teatru,
nu aveam sala de spectacol.

Imediat după revoluţie, întreaga pleiadă de creatori de teatru (şi nu numai) a trebuit să modifice
drastic repertoriul, pentru că deja lumea nu mai era interesată .

Teatrul pierdea teren în favoarea massmediei, aparusera televiziunile private care vroiau să scoată
profit imdeiat dând lumii subcultură și nonvalori, în scurt timp si internetul furând o parte din
public, astfel oamenii au fost coplesiti de viata din virtual, uitând de senzatiile traite live la un
spectacol de teatru.

Vorbim despre o lume în care bucuriile se măsoară în like-uri pe Facebook, care, cu cât sunt mai
multe, cu atât arată mai puţin, o lume în care în noaptea de Înviere oamenii fug repede de la
biserică să pună o icoană şi o melodie psaltică pe net şi să dea share. O lume în care acest atât
de mult vehiculat contact viu, precum este teatrul, e distrus în fiecare zi.

Cu toate acestea Teatrul Evreiesc de Stat, a continuat sa se remarce printr-o evolutie
semnificativa. De exemplu în anul 1994, teatrul a efectuat cel mai lung turneu de când s-a înfiintat.
În 40 de zile au evoluat în 24 de spectacole în Germania si Elvetia.

În multe din reprezentatiile actorilor Teatrului Evreiesc, salile sunt arhipline în mare proportie de
tineri de peste 20 de ani si de cei trecuti de 50 de ani.

Da, sunt și oameni, si nu putini, care prefera sa mearga la o piesa de teatru decat la un film la
cinema, decat sa stea in fata computerului, decat sa-si oboseasca ochii in fata televizorului, din
dorinta de a se imbogăți sufleteste in fata marei scene, sub lumina directa a reflectoarelor.

Cu siguranta o piesa de teatru nu se compara cu un film. Reactiile,sentimentele, gandurile care iti
trec prin minte, emotiile pe care le trasmite teatrul sunt diferite fata de cele impartasite de catre
lumea filmului. Actorii sunt în fața ta, actorii iți urmaresc reactia, asteptand confirmarea talentului
prin aplauze prelungite si bis-uri repetabile.

Speram ca în viitor, publicul sa revina la dorinta nestăvilită de a fi spectator la o piesa de teatru, sa
citeasca din nou cartea care ne-a creeat ca si oameni, deoarece prin arta teatrala putem descoperi
cultura, putem deveni mai apropiati unii de ceilalti, putem retrai emotia vremurilor demult trecute.
Teatrul este un act de incredere in valoarea unui cuvant intelept intr-o lume nebuna.”
Victor Hugo Rascon Banda

Articol scris pentru super spring 2014

Acest articol a fost publicat în CONCURSURI și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

5 răspunsuri la Viata ca o scena

  1. Sonia spune:

    Mi-ai amintit de vremurile teatrului radiofonic, dar și de bucuria pe care o aveam în anii de facultate si liceu când mergeam la teatru. Din păcate, astăzi, în orașul în care trăiesc nu există teatru. :( Suplinim acest lucru mergând în vizită la alții. Dar nu este același lucru și timpul ne este prea puțin.
    Mult succes la această probă!

    • nicu despa spune:

      Asa este Sonia. Am ramas doar cu amintirile.Un teatru sau un spectacol nu poti sa vezi decat in orasele resedinta de judet.
      Astazi traim doar in amintiri.
      Succes si tie.

  2. stefania jiga spune:

    Astept o invitatie la teatru,chiar mi-e dor de un spectacol de scena.Mult succes la aceasta proba!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Demonstraţi că nu sunteţi un robot *