Ignatul, o traditie stramoseasca

Se apropie cu pasi repezi Craciunul, iar in casele oamenilor se pregatesc de zor bucate alese.In traditia populara romaneasca cam cii vreo doua saptamani innaintea sfintei sarbatori se incepe curatirea locuintelor, curtilor…..unde este cazul, si nu in ultimul rand al sufletelor.Cel mai important lucru, si asteptat nu numai de copilasi, este impodobirea brazilor.Atmosfera de basm in care un copacel…natural sau artificial,printr-un ritual de impodobire,capata forma unui sanctuar de lumina si bucurie.Totodata orasele parca prind viata sub multitudinea de luminite colorate.O atmosfera mirifica in realitate si in sufletele tuturor.

Sa revenim putin la traditiile de sarbatoarea Craciunului.Se spune ca bunatatile din bucatariile romanilor sunt de  neegalat in toata lumea.Nu stiu daca este chiar asa, dar haideti sa ne aducem aminte de ce se pregateste in bucatarie acum de Craciun.
Joia innainte de Sfantul Craciun este ignatul.Ziua in care porcii sunt sacrificati pentru a pregati carnatul, chisca,muschiul si…..gustoasa sunca.
Stiu ca este o impresie putin mai groaznica, dar va prezint cateva imagini cu transatul porcului, sper sa nu  vi se faca pofta.

Dar de ce i se spune sarbatoarea de Ignat?
Ignatul nu este sarbatoarea taierii porcului, cum naiba sa fie o sarbatoare cand sacrifici ceva, vine de la sfantul Ignatie Teoforu, sarbatoare in calendarul ortodox de pe data de 20 decembrie al fiecarui an.
Se mai spune si inca se respecta ca femeile nu au voie sa participe nici macar sa toarne bautura in paharele barbatilor, deoarece fiind mai miloase, animalul nu poate muri. Rolul femeilor incepe de cand carnea de porc ajunge pe masa din bucatarie, gata sa fie preparata.
Sa ne amintim si ce povesteste Ion Creanga despre sarbatoarea taierii porcului, zi plina de simtire si traire deplina a acestui obicei pur romanesc, care lui ii aducea atata bucurie:

„La Craciun, cand taia tata porcul si-l parlea, si-l oparea, si-l invelea iute cu paie, de-l innadusa, ca sa se poata rade mai frumos, eu incalecam pe porc deasupra paielor si faceam un chef de mii de lei, stiind ca mie are sa-mi dea coada porcului s-o frig si besica s-o umplu cu graunte, s-o umflu si s-o zuraiesc dupa ce s-a usca…”
.
Dupa transarea si sortarea carnii, gospoddina casei, pregateste pomana porcului.Intr-un ceaun de tuci se pune la prajit bucati din toate partile porcului: bucati de muschi, ficat, bucatele de slana, coasta, falca.Odata cu friptura, gospodina face si o mamaliga mare care sa ajunga la toti mesenii.Masa se aseaza afara iar toti participantii la pomana stau si servesc in picioare bucatele gustoase si sting grasimea cu tuica traditionala.
Si fiind ca blogul face referire la dializa renala, sa spunem si cate ceva despre carnea de porc si insuficienta renala.
Cred ca toti cei ce fac sedinte de dializa isi doresc ca de Craciun  sa se infrupte din bunatatile de pe masa.Si de ce nu ar face-o?Daca efectueaza o dializa eficienta, cu valori optime ale KTV-ului si nu au valori crescute ale uree-i si creatininei isi pot permite sa manince, dar sa nu faca abuz.
Mizand pe o sanatate impecabila, va doresc pofta buna…….la bunatati traditionale!

Acest articol a fost publicat în DIVERSE și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Demonstraţi că nu sunteţi un robot *