Cozonacul bunicii in cuptorul Hotpoint Ariston

De mic copil imi placea foarte mult,cand mergeam la bunica, sa ma cuibaresc linga masa unde buna Io trandafirea cozonacii si pregatea branzica pentru pasca.Ma ingramadeam intr-un colt cu coatele sub barbie si priveam cum cernea prin sita faina,adauga bulgarasi mici de unt,stafidele cu rom si nu in cele din urma si miezul de nuca din care mai ciuguleam cand nu era buna atenta la noi.Pe masa era,in mintea mea de copil,un fel de razboi bland intre un ditamai muntele de faina alba abia nins prin sita si un bulgar de drojdie,cu o traistuta cu zahar cu tot felul de mirodenii.In alt colt al mesei stateau suspendate alunele tocate marunt iar rahatul turcesc multicolor taiat in cubulete mici mi se parea un pumn de nestemate,din care nu puteam sa nu ciupesc cate o bucatica.Urmaream tot acest procedeu al framantarii aluatului,al impletirii cozonacului si lasatul la crescut in tavi,uimit si neastamparat.Parca o vad si acum pe bunica cu parul ei carunt,nins cu multi ani de viata,cu manicele suflicate si framintand de zor la aluat.Cu broboane pe fata imi spunea cateodata sa mai pun un pic de unt sau un pic de sare.Si framinta o data,de doua ori, si tot asa pina credea ea ca aluatul este fraged si numai bun de pregatit.Dupa ce bunica aseza aluatul frumos impletit si umplut cu tot felul de bunatati aromate in tavile tuciurii,albite pe margini de un strat de unt cremos,mergea la cuptorul de lut ars ca sa potriveasca focul.Cuptorul este vechi,e o mostenire de la strabunicul,dar este incapator si primitor.Facea buna un foc din lemne de fag,spune ca e de esenta tare pentru a infierbanta repede cuptorul.Dupa ce incingea puternic talpa cuptorului, tragea jarul cu o lopata speciala din lemn.Cuptorul parca rasufla usurat ca a scapat de acest chin si primea ingaduitor tavile cu aluatul uns cu ou pe deasupra,presarat cu mac si susan.Cam dupa o ora in care  buna veghea la gura cuptorului gangurind o rugaciune,cozonacii erau rumeni si copti.ai scotea si ii aseza pe un suport de lemn pe o bancuta,pentru a se racori.ii acoperea cu u stergar alb si ai lasa sa se odihneasca.Aburii blanzi invaluiau cu mireasma lor toata bucataria bunicii.Acesta este mirajul copilariei mele cu cozonacii copti la cuptor de lut.Dar timpul trecu si copilul de atunci este adultul de astazi dar cu pofta de cozonac de la bunica.Dar cum sa fac eu oare,pentru ca reteta o stiam destul de bine dar de unde cuptor?Si cum modernismul este la mare clasa,din doua clikuri am descoperit un magazin online cu multe
oferte
care mai de care mai ispititoare.Cu tot felul de masinarii delicate si cu adevarat profesioniste, Market online mi-a bucurat privirea cu gama de
incorporabile
Nerabdarea atinsese cote maxime,vroiam sa fac cozonac ca al lui bunica.Hotarat si entuziasmat in acelasi timp,am comandat un cuptor incorporabil pentru ca aveam spatiul destul de redus in bucatarie,nu era ca la buna cuptorul afara.In scurt timp am avut cuptorul,la-m instalat unde trebuia sa fie,si dai si te informeaza.Avea o multime de butonase cu tot felul de comenzi.Scrie pe aici ca poti programa cuptorul sa iti coaca painea cand vrei,chiar si cand vii de la munca poti avea un deliciu cald.Foarte incantat de achizitia facuta ma pregatesc sa fac cozonac.Si pun si faina si drojdie,de toate,cum punea bunica.Era pe masa mea un razboi cosmic cu tot felul de stelute din rahat,cu smochine,dar fara a lipsi nuca macinata marunt.Si dai si framinta,o data si inca o data, exact cum facea bunica.Framintat,impletit si pus in tavi,l-am asezat la dospit.Au trecut vreo zece minunte si deja grasunii mei de cozonaci dadeau sa iasa din tavi.Ii prind repede ca sa nu imi scape cumva si ai pun la mister cuptor,gata incins.Programez pentru o jumatate de ora si stau si eu si sosotesc o rugaciune, ca doar asa facea si bunicuta Ioana.Deja dupa catva timp incepusem sa zbor pe undele miresmei de cozonac.In bucatarie,in toata casa,chiar si afara,un miros dulce de cozonac cu aroma de vanilie.Visand si umplindu-mi plamanii cu miresme imbietoare,se terminase si programul cuptorului.Scot minunatiile aburinde,le asez pe masa si peste ei asez un stergar de la buna.Dar zic:hai sa o sun pe bunicuta si sa ai diuc si ei putin cozonac facut de mine la cuptorul de la oras.Zis si facut,a doua zi plec spre satul bunicii cu un cozonac taiat felii.Mergand cu geamul deschis la masina,toata lumea de pe trotuar intorcea capul ca sa prinda si ei un pic di mireasma de cozonac.Ajung la buna,dau si intru in bucatarie.Dar ce sa vezi?Nu mai era bucataria pe care o stiam,cu mobila veche,cu soba cu lemne.Era totul schimbat,gresie pe jos,faianta,si-a luat bunica mea si aragaz,are masina de tocat electrica,mixer  dar si
  cuptor incorporabil
 toate de la Hotpoint Ariston.Am ramas foarte uimit de ce vazusem in bucataria bunicii.Se pare ca au trecut mai multi ani de cand nu mai trecuse-m pe acolo.Gusta buniica din cozonacul facut de mine,si razand printre cuvinte spune
imi aduc mai ganganie de timpul cand faceam cozonac la cuptorul din curte.Mai fac si acum cozonac tot la fel ca atunci dar la cuptorul din casa.
Am iesit cu dumneaei pe o bancuta afara ca sa ne mai povestim ce s-a mai intimplat,cine s-a mai insurat,cine s-a mai maritat,cine a mai plecat in lumea celor drepti.Inchei acest articol cu precizarea ca aceasta este o poveste reala si ca”cine nu are batrani sa isi cumpere”.Sunt atit de plini de caldura sufleteasca,trecuti prin viata si care iti pot fi buni sfatuitori.

Articol scris pentru Competitia Super Blog 2013

Acest articol a fost publicat în CONCURSURI și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Demonstraţi că nu sunteţi un robot *