Strategie in jocul vietii

Imi aduc aminte de copilaria mea plina de lucruri frumoase, traite in intensitate maxima in serile de vara.Cu ispravile unui copil zvapaiat caruia ai placea sa traiasca orice clipa in veselia jocurilor.In fiecare seara strada Alunului,pentru ca asa era numita la acea vreme,ne adunam multime de copilasi care mai de care mai zburdalnici si mai imbujorati pentru a descoperi ca in fiecare un nou joc care sa ne multumeasca si care sa ne oboseasca picioarele neastamparate.Jocurile incepeau cu ceva simplu, pentru incalzire, o baba oarba sau gaze fete flori  baieti si continuam cu jocul de-a impuscatelea.Era un joc de strategie militara gandita la nivelul de copil.Formarea echipelor de asa numita lupta era cel mai complicat lucru.Nu stiam care pe care sa alegem, care este mai bun care alearga mai repede,care stie sa se tarasca pe burta.Toate aceste lucruri ni le inchipuiam noi ca s-ar putea intampla cand vom fi mari……
Nu am specificat un lucru foarte important, care tinea de toata strategia de asa zisa lupta.Era un mosulica de vreo 93 de ani care fusese pe front in al doi-lea razboi mondial.Mos ion , pentru ca asa ai ziceam toti strumfii, ne aduna si incepea sa ne povesteasca cum erau organizati ei pe atunci,strategia lor de lupta si dupa intelesul nostru suferinta care o indurau din cauza dorului de casa si familie.Si incepea mosul sa povesteasca si in acelasi timp sa ne alcatuiasca el echipele…..si spunea
„veneau de la armata taica si spuneau ca pana dimineata sa fim gata cei care au peste 18 ani ca sa fim inrolati pentru lupta pe front” si ne explica el aproape in detaliu cum  se petrecea.Eram asa de atrasi de felul cum povestea,de felul cat de mult sufera cand isi aducea aminte prin ce trecuse, ba chiar pana la lacrimi.Ne aseza el in doua tabere si incepea asa zisa lupta.El era comandantul suprem care dadea ordine de la distanta.Mai intai trebuia sa facem ca o scoala de lupta pentru a sti cum sa ne organizam.Organizarea,spunea mosul,este lucrul cel mai important in orice domeniu din viata de zi cu zi,la servici,in familie,in timpul liber,de aceea trebuie sa tinem cont neaparat de acest lucru..Sa nu credem ca atunci cand vom fi mari organizarea poate fi considerata ca si o joaca.Continua mosul,dupa acea organizare cu strategia de lupta care ne explica el
 „nu o sa poti fara strategie sa iti invingi adversarul,sa fii ager la minte si sa astepti imprevizibilul tot timpul”.Sa ne asteptam in viata la tot felul de oameni care nu intotdeauna sunt de buna credinta si carora trebuie sa le raspundem promt si inventivi.Singurul lucru pe care zicea mosul ca nu il doreste nimanui in lume este jocul foamei care au fost nevoiti sa il indure in trenurile mortii.Erau pedepsiti la infometare,li se dadea o paine de 500 grame din resturi de tarate,care trebuia sa le ajunga la zece persoane cate doua zile.Avea batranul un talent in a povesti de parca ar fi facut lucrul asta chiar atunci.
Dupa ce se incheia jocul,dar in care nu erau prizonieri precum povestea batranul, ne adunam cu totii alaturi de mosul ion si ne aducea o traistuta cu pere ca sa ne delectam gurile uscate de atita fuga.Si cat timp savuram perele mosul devenea profesorul nostru de viata.Spunea ca viata este ca o
 urzeala

 care se foloseste in razboiul de tesut,si care daca nu este asezata cum trebuie si itele sunt slabe o sa iasa tesatura rea.Ca si in viata de dupa copilarie, daca urzeala vietii nu este de calitate de la frageda copilarie,viata nu o sa fie asa cum ne-o dorim,ba chiar o sa ne aduca numai neplaceri.Ne mai sfatuia ca orice dusman trebuie sa il tratezi cu indiferenta si sa incerci sa aplanezi conflictul,nu ca in lupta sa scape cine poate sau cine este mai strategic.Sa evitam orice abatere de la regulamentul vietii pentru ca lasa rani adanci,fizice dar mai ales psihice.
Am descris aceasta amintire reala din copilaria mea pentru proba 11 sponsorizata de
http://www.nemira.ro/
si care ma facut sa imi aduc aminte de lucruri de o insemnatate deosebita pentru mine si care ma fac sa tresar de ori de cate ori mi le amintesc.Si acum putem face si o legatura intre jocurile copilariei sijocul vietii reale in societate.Este ca o pregatire pentru maratonul vietii in care trebuie sa fii bine antrenat pentru a putea iesi invingator.Un maraton cu multe obstacole,care mai de care mai anevoioase,de care te poti impiedica oricand.
Respecta si traieste jocul vietii si el te va rasplati cu momente de bucurie si implinire
Scriu aceasta amintire pentru proba 11 din
competitia super blog 2013

Acest articol a fost publicat în CONCURSURI și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Demonstraţi că nu sunteţi un robot *